Despre serviciul public, frica si puterea revoltei

Posted on March 5, 2008 by Sandra Pralong

clip_image002

Dat?: 5 Martie, 2008
Autor: Sandra Pralong
Publicat în:
Revista 22- Comentarii Economice ?i Politice
Titlul articolului: Despre serviciul public, frica si puterea revoltei

De mica am auzit în familie vorbindu-se despre serviciul public si despre sacrificiul de sine care este necesar ca sa-ti slujesti tara. Am mai auzit de asemenea si ca, odata ajuns demnitar, nu trebuie sa te lati tentat de uaurinaa cu care oamenii te împing sa profiti de pozitia ta, ca sa poata profita si ei pe lânga tine. Chiar daca am crescut pe vremea comunismului, am avut în jurul meu multe exemple de oameni care chiar au facut ceva pentru tara – nu doar bunicul meu, generalul Alexandru Budis, dar si unchii si restul familiei. Spre pilda, fratele bunicii, Horia Grigorescu, care a fost primarul Constantei în anii ‘30, ti-a câstigat un renume dupa ce a aruncat, revoltat, cu valiza de bani dupa un coleg de facultate, care venise sa-l mituiasca ca sa-l faca sa renunae la intentia de a impozita petrolul care tranzita prin port (colegul de odinioara devenind între timp directorul unei mari companii petroliere). În valiza erau 2 milioane – o suma colosala. Iar Horia Grigorescu era înstarit, dar nu bogat, avutul lui fiind mostenit de la parinti sau câstigat din cariera de avocat. Cum de nu s-a lasat tentata Care este acea fibra launtrica pe care el a avut-o si care la noi s-a atrofiat atât de tare, încât astfel de povesti par a fi de-a dreptul basmea Sau, în mod mai putin elegant, cum de am ajuns noi atât de hrapareti sau de stupizi, încât nu ne revoltam când vedem ca astazi numai banii conteazaa

Chiar sa fie vina comunismului si ne luam acum revanaa pentru acele privatiunia Am uitat oare ca, oricât am avea, tot nimic nu ducem cu noi pe lumea cealaltaa Sau întotdeauna noi, romanii, am fost mai curând venali, gata sa vindem si sa cumparam totul si orice – de la putere la credinaa -, iar oameni ca Horia Grigorescu au fost exceptiile care confirma regulaa Dar atunci cum de a fost posibil ca aceste exceptii sa fi creat o Românie mare si prospera între cele doua razboaie mondialea Ce aveau ei si ne lipseste noua acuma

Nu stiu daca doar o justitie care functioneaza face diferenaa între atunci si acum. Dar cred ca acei oameni aveau doua lucruri (în plus de educatie si dragoste de tara): mai aveau rutine de oameni si frica de Dumnezeu!

Într-un fel, în aceasta perioada de tranzitie când nu putem conta pe institutii solide, cred ca asta lipseste cel mai mult într-o Românie în care totul e posibil si nimic nu mai este sfânt. Nu trebuie sa crezi într-un Dumnezeu cu barba si plete carunte, creat dupa chipul si asemanarea noastra, ca sa “te prinzi” ca undeva viaaa e astfel facuta încât primim rasplata si pedeapsa de la sine imediat, aici pe pamânt, chiar atunci când institutiile oamenilor nu functioneaza. Iar prima rasplata a unui demnitar care refuza coruptia vine de fiecare data când se uita în oglinda si îti începe ziua cu certitudinea ca este liber (de tantaj), deci poate fi sigur pe el si mândru de cine este. Elanul acesta creeaza un cerc virtuos – îi da energia necesara sa cladeasca si sa lase în urma ceva cu care sa se mândreasca si tot aaa.

Recent, în discursul unui politician de vârf, revenit de curând în politica dupa o relativ lunga absenaa datorata acuzatiilor de coruptie, era vorba despre frica. O tema grava si un discurs bine scris. Numai ca e ciudat, nu-i aaa, ca într-o Românie încâlcita din punct de vedere legal si profund amorala (ca sa nu spun imorala), uitam aaa de repede de unde vine frica. Ea nu decurge, cum spunea politicianul, din jocul politic si din arbitrarul sau, ci vine, cred eu, mai curând din transgresie – este frica pe care o avem în suflet fiecare dintre noi când stim ca am gretit si nu vrem sa fim responsabili pentru faptele noastre. Aceasta frica “launtrica” este o frica pe care arbitrarul jocurilor politice sau DNA cel mult o înteaesc, dar nu ele o produc si nici nu o pot spulbera.

La putin timp dupa discursul despre frica, un membru al aceluiati partid, actualul primar al Constantei, Radu Mazare, se revolta într-o conferinaa de presa ca i s-a pus sechestru pe o avere de 60 de milioane de euro, daca nu ma înael, considerându-se victima inocenta a campaniei electorale ce sta sa debuteze. Alt primar, alt fel de revolta… 60 de milioanea! În câtiva ani si doua mandate, plecând de la un ziar si de la leafa de primara!

Atâta timp cât justitia va fi politizata, ea nu va functiona, deci nu va înfricoaa pe nimeni – si nu stiu cum se legifereaza frica de Dumnezeu. Dar stiu ca rutinea de oameni nu functioneaza decât daca sunt destui aceia de care sa-ti fie rutine. Se spune ca politicienilor nostri nu le pasa de “popor” – dar, sincer, de cine sa le pese daca nimeni nu se revoltaa Daca toti stam precum legumele când vedem transgresii grosolane si ne mulaumim sa ridicam din umeri fara sa reactionama

Povestea are o ironie: de 18 ani, mama si veriaoarele ei încearca sa recupereze relativ modesta mostenire ce le revine de la Horia Grigorescu. Daca unchiul lor, primarul Constantei de atunci, baga banii de mita în buzunar si abroga taxele pe petrol, probabil ca Mamaia nu se mai dezvolta la fel de repede sau deloc, falezele nu se consolidau, digurile nu se construiau si nici pieaele, abatorul si multe alte lucruri de utilitate publica nu existau. Toti constanaenii trtiau mai prost. Mostenirea mamei ar fi fost evident mai mare si cu totii în familie am fi avut probabil în sânge cum (ti cui) sa dam mita la primarie ca sa ne recuperam proprietatea. (În loc de asta însa, culmea, mostenitoarele primarului corect se razboiesc astazi cu primaria actuala, care refuza sa le sa le puna în posesie pe un bun muncit cinstit…) Noroc ca revolta si lupta împotriva injustitiei o tin pe mama viguroasa.

La un an dupa aderare suntem la cumpana apelor – nimeni din exterior nu ne va salva. De cum reactionam si de cât înghitim fara sa ne revoltam depinde daca România se va însanstoti sau nu. Are dreptate d-l Mazare, a început campania electorala – iar puterea este în mâinile noastre. Dar puterea revoltei nu doar la urne ne este utila – acolo poate fi chiar periculoasa -, ci în viaaa de zi cu zi!

Categorie: Blog

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE