Sandra Pralong: „România? Mi-sa dori sa fie condusa cu infinit mai multa minte, suflet si mai ales onestitate“ – 19 iulie 2013

Posted on July 22, 2013 by Sandra Pralong

Virginia Costeschi: Iubiti cu patima Romania, cu o intensitate pe care multi romani nu o simt – sau nu o arata. Aceasta iubire vine din dorul de tara de care ati fost departe atata vreme sau din dorinta de a arata ca sunt multe motive pentru a fi patriot?

Sandra Pralong: E interesant ce spuneti, poate ca intr-adevar am avut un mare dor acumulat in suflet care, in timp, s-a transformat in mare drag de Romania… Dar pe de alta parte am si fost crescuta într-o familie in care era firesc sa-ti arati dragostea de tara prin fapte, nu prin vorbe. Bunicul meu a fost general si a luptat pentru tara, fratele bunicii, ministru adjunct, a refuzat sa semneze hartiile de cedare a Cadrilaterului stiind ca-l va costa postul etc. Asa era lumea inainte ca regimul comunist sa ne oblige la patriotism — vedem bine ca dragostea cu sila nu se poate. Totusi, cred ca suferim de acuta lipsa de iubire pentru noi insine, si de aici ni se trag multe rele — ne face sa nu ne putem iubi nici unii pe altii si astfel sa nu putem iubi nici tara in care traim.

Virginia Costeschi: Cum v-a fost plecarea din Romania, in perioada comunista?

Sandra Pralong: Mi-a venit foarte greu sa renunt la Romania, am plans doi ani de dorul tarii, scriam kilometri de scrisori, si culmea, la 15 ani cand am ajuns in strainatate, i-am reprosat mamei ca nu m-a intrebat daca vreau sa plec…

Virginia Costeschi: Cum v-ati adaptat la viata „de dincolo“?

Sandra Pralong: Cum spuneam, nu mi-a fost usor, oamenii in strainatate sunt foarte amabili dar nu-si deschid inima din prima cum o facem noi — ei raman mai curand ermetici si reci sub pojghita politicoasa.

Virginia Costeschi: Care au fost cele mai delicate momente ale exilului dumneavoastra?

Sandra Pralong: Doliul m-a pus indirect fata in fata cu dorul de tara, cand mi-am dat seama ca primul meu instinct a fost sa revin acasa sa-mi vindec rana. Dar fix atunci Ceausescu daduse niste decrete cu dedicatie pentru romanii fugiti care se intorceau in vizita si mi-a fost frica — din Elvetia am plecat asadar la Paris in loc de Bucuresti.

Virginia Costeschi: Prima intoarcere aici – care e cea mai intensa amintire de atunci?

Sandra Pralong: Am aterizat pe 3 ianuarie 1990, o zi gri si mohorata, si m-a surprins ca la asa scurt timp dupa revolutie toate detaliile „cosmetice“ fusesera atent regizate pentru a demonstra ca lucrurile se schimbasera: de exemplu ma?inile de militie fusesera deja revopsite si inscriptionate Politia; cuvantul Socialist fusese cu atentie dat jos de pe absolut toate cladirile, lasand lozinca schioapa: Traiasca Republica… Romania; steagurile gaurite fusesera deja inlocuite cu altele noi etc. Parea neverosimila aceasta hyper-atentie la cele mai marunte detalii simbolice, intr-o tara in care altfel totul pare ca merge s’asa! M-au cutremurat implicatiile acestei simple observtii.

Virginia Costeschi: Ati scris in The Guardian o replica la campania britanica anti-emigratie româneasca. Care au fost argumentele dumneavoastra?

Sandra Pralong: M-a suparat campania anti-româneasca facuta de unii politicieni si jurnalisti englezi si le-am demonstrat ca gresec atunci cand se tem de o „invazie” a romanilor. Am utilizat niste statistici care arata preferintele romanilor pentru diverse tari occidentale si am explicat ca predilectia noastra pentru acele piete unde putem munci fara calificare si unde putem invata usor limba, va continua sa absoarba mult mai multi romani decat o va face Marea Britanie.

Virginia Costeschi: Cum ati ales colaboratorii pentru volumul ”Mai români decât românii”?

Sandra Pralong: Majoritatea coautorilor cartii sunt oameni pe care ii cunosteam si pe care ii auzisem vorbind despre Romania. Le-am cerut sa-mi indice si alte persoane si asa s-au strans 45, fara pretentia insa de a fi in vreun fel un grup reprezentativ. Totusi, mi-am dorit sa fie reprezentate toate cele cinci continente si sa am un numar semnificativ de femei.

Virginia Costeschi: Cat a durat adunarea materialelor?

Sandra Pralong: Identificarea autorilor, convingerea fiecaruia sa-si scrie povestea, traducerea materialelor in multe din cazuri (dar nu in toate, jumatate din co-autori vorbesc bine romaneste si vreo sase chiar au scris direct in romana), redactarea etc., tot procesul de la idee pana la aparitia cartii a durat cam 2 ani.

Virginia Costeschi: Multe confesiuni din carte vorbesc despre gastronomia si geografia noastra, pe care strainii le apreciaza. Dumneavoastra ce locuri indragiti in Romania si care va sunt felurile preferate din gastronomia nationala?

Sandra Pralong: De mica sunt de-a dreptul indragostita de Maramures si de manastirile din Bucovina. Dar intreaga tara imi place, si satele dezlanate cu case insiruite de-a lungul unei singure ulite prafuite din Baragan, si livezile din zona subcarpatica, si Dobrogea, Delta evident, toata aceasta tara a noastra este o minune.

Nu uitati ca eu, copil fiind, o acompaniam pe bunica, pictorita bisericeasca, in diversele sate unde picta si astfel am cunoscut o varietate de sate diferite si le-am îndragit pe toate. Si pentru ca vorbim de satele romanesti, imi place mancarea taraneasca, un pui la ceaun cu mujdei si mamaliguta, mititeii, ador fasolea batuta si zacusca, bref, imi plac mult prea multe bucate…

Virginia Costeschi: Cum vedeti criticile din aceste materiale? – nu sunt nici multe, nici putine, dar sunt pertinente.

Sandra Pralong: Aveti dreptate, criticile (si nu am sa le dezvalui pentru a indemna lumea la citit si meditat) sunt foarte pertinente si m-a miscat faptul ca ele sunt facute cu foarte multa dragoste, nu e pic de rautate acolo.

Virginia Costeschi: Cum vedeti dumneavoastra romanii?

Sandra Pralong: Vad romanii ca pe niste fiinte extraordinare care isi ignora propria maretie! Evident, ma exaspereaza acei mitocani, toape si mahalagii care ne traverseaza viata, dar nu este vina lor ca au evoluat astfel — este responsabilitatea noastra ca societate sa le oferim o educatie care sa ii ajute sa aleaga o alta conduita, un alt fel de a fi. Toti oamenii vor sa creasca si sa evolueze, este responsabilitatea elitelor sa ofere viziunea, valorile si modelele dupa care sa se ghideze publicul. Ori elitele noastre tac sau isi vad de interesul propriu, in loc sa fie constiente ca au o obligatie si o responsabilitate fata de tara, ca de aia sunt „elite“.

Virginia Costeschi: Si cum v-ar placea sa fie romanii si Romania?

Sandra Pralong: Romanii? Exact asa cum sunt! Poate doar mai temeinic educati (a propos de intrebarea precedenta), ca sa poata alege un comportament mai demn si mai elegant.

Romania? Mi-as dori sa fie condusa cu infinit mai multa minte, suflet si mai ales onestitate, pentru a produce bunastarea pe care o meritam.

Virginia Costeschi: Ce ati dori sa lasati mostenire, ca mesaj, generatiilor urmatoare?

Sandra Pralong: Cred ca lucrul care lipseste in educatia noastra este ideea ca viata este o profetie auto-realizata, cu alte cuvinte, realitatea incepe in gand! De altfel, amintesc in prefasa cartii un proverb budist care spune: ai grija la ce gandesti pentru ca gândurile tale devin cuvinte, cuvintele — fapte, faptele — obiceiuri, obiceiurile — caracter, iar caracterul — destin! Daca soarta noastra nu este asa cum ne-o dorim, poate incepem prin a ne debarasa de modul in care gandim despre noi insine, despre viata noastra si despre Romania.

Virginia Costeschi: Ati primit recent Ordinul Coroana Romaniei – ce semnificatie are pentru dumneavoastra?

Sandra Pralong: Este o decoratie care ma onoreaza dar mai ales ma obliga! Astfel de (in)semne pun pe noi un fel de reflector al constiintei si ne amintesc ca trebuie sa fim mai ales de acum inainte demni si sa meritam o astfel de distinctie.

Virginia Costeschi: In campania ”Mari romani” ati votat pentru Carol I, care „a fost mai roman decat multi romani si a aratat ca nu conteaza unde te nasti, ci pentru cine-ti bate inima“. Ce al?i lideri admirati?

Sandra Pralong: Nu am idoli si sunt constienta ca fiecare dintre noi are zonele sale de umbra, dar ma inspira oamenii precum Gandhi sau Maica Tereza, care nu au avut nevoie de functii pentru a da masura capacitatii lor de a transforma lumea, si imi place cum Napoleon a aratat cat de departe poate merge ambitia unui singur om.

Dar cel mai tare il apreciez pe Brancusi care, in pofida modei artistice a epocii sale si a valtorii din jur, a stiut sa exprime esenta divina din blocul de piatra! Aceasta esenta este foarte pregnanta la romani. Poate tocmai pentru ca, de-a lungul istoriei, a trebuit sa plecam atat de mult capul in viata cotidiana, imi pare ca ne-am ag?atat cumva, mai mult ca altii, de acea verticala catre Dumnezeu care ne conecteaza la Spirit. Imi doresc sa fim capabili sa exprimam mai vizibil acest Spirit, pentru ca lumea are nevoie de el — si de noi!

Interviu realizat de Virginia Costeschi pentru BookMag
Accesati: Interviu ”BookMag”, 19 iulie

Categorie: Blog

Vara pe val, 22 iulie 2013

Posted on July 22, 2013 by Sandra Pralong

Inregistrarea emisiunii ”Vara pe val”, unde am fost invitata Evelinei Pauna pentru a discuta despre evenimentul ”Trei generatii de femei din familia Grigorescu”, ce a avut loc pe 20 iulie la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta (MINAC).

Accestai: Vara pe val, TVR 2, 22 iulie

Categorie: Blog

TVR 1 – Trei generatii de femei din familia Grigorescu, 20 iulie 2013

Posted on July 21, 2013 by Sandra Pralong

Imagini video de la evenimentul care a avut loc sambata, 20 iulie, la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta (MINAC) care a gazduit o expozitie retrospectiva a pictoritei Florica Grigorescu-Budis (1898-1975), prezentata de istoricul de arta Dr. Doina Pauleanu, Directoarea Muzeului National de Arta din Constanta, precum si prezentari de carte, cea a mamei mele, Sanda Budis, ”Fata tatei si mama fetei. Istoria unei vieti intre Romania si Elvetia” si cele doua carti ale mele, ”De ce m-am intors in Romania” si ”Mai romani decat romanii? De ce se indragostesc strainii de Romania”, facute de scriitorul Ovidiu Dunareanu.

Accesati: Trei generatii de femei din familia Grigorescu, 20 iulie 2013

Categorie: Blog

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE