Sandra Pralong devine presedintele Asociatiei Romane de Relatii Publice

Postat la data de December 24, 2011, de catre Sandra Pralong

Sandra Pralong, specialist cu o bogata experienta in domeniile PR, ONG si guvernamental, preia conducerea Asociatia Romana a Profesionistilor in Relatii Publice (ARRP), organizatie care din aceasta luna are un nou consiliu de conducere.

Pralong este cel de al saselea presedinte al ARRP, dupa Liviu Muresan, Rodica Moisescu, Simona Miculescu, Dumitru Bortun si Rares Petrisor.

In urma alegerilor, componenta actualului Consiliu de conducere este urmatoarea: presedinte – Sandra Pralong; vicepresedinte pe domeniile educatie si institutii publice – Alina Dolea; vicepresedinte pe domeniul companiilor de PR – Gabriel Paslaru; membri – Anca Gheorghe, Andreea Nastase si Mireille Radoi; secretar general – Mona Ardeleanu.
„Vom face ca familia comunicatorilor din Romania sa devina mai puternica si ca rolul relatiilor publice ca functie de management sa fie cat mai corect inteles”, a declarat Sandra Pralong, noul presedinte al ARRP.
Ca urmare, potrivit noului Statut, consiliul de conducere are acum sapte membri, fata de saptesprezece in formula anterioara.

Misiunea Consiliului de conducere este asistata de un consiliu de onoare, care contribuie la definirea pozitiei ARRP in legatura cu diverse situatii care privesc etica profesionala si care pot aparea in interiorul comunitatii PR. Consiliul de Onoare ii are ca membri pe Dumitru Bortun – Presedinte, Radut Balbaie, Corneliu Cojocaru, Olga Jora si Adela Rogojinaru.

Asociatia Romana a Profesionistilor in Relatii Publice este o organizatie non-profit care functioneaza din iunie 1995, reunind cadre universitare, consultanti si comunicatori institutionali.

Categorie: Blog

Sandra Pralong@StartEvo: Oriunde in viata, intai trebuie sa dai!

Postat la data de November 1, 2011, de catre Sandra Pralong

Sandra Pralong este o persoana cu care nu te mai saturi sa vorbesti. Este o persoana cu experienta uriasa: Natiunile Unite, Presedentia Romaniei, Newsweek, CNN, Fundatia Soros, etc, etc. Aveti aici un link la CV-ul ei, sa ziceti WOW. O cunosteam de mai bine de 1 an, dar prietenul nostru (voluntar si ambasador StartEvo), Mihai Albu, a filmat-o, cu noi de fata.


Sandra ofera o perspectiva noua si cu care noi suntem 100% de acord, prin prisma experientei noastre de viata. Va invitam sa urmariti filmuletul. O sa va ajute sa evoluati mai rapid in viata daca aplicati ce se spune aici.


Sandra Pralong: Am plecat din Romania, m-am format in strainatate si m-am intors dupa Revolutie la 30 de ani.

Am venit cu PRIMUL avion comercial care s-a pus pe aeroportul Otopeni, dupa Craciun.

M-am format in familie, in idea ca viata nu iti apartine in totalitate. Este o obligatie pe care o ai sa dai ceva inapoi comunitatii in care te-ai nascut si in care traiesti. Bunicul meu era carturar, a scris vreo 23 carti, cand venise din prizonierat din Rusia si in Romania. El m-a invatat sa dau ceva inapoi.

Am plecat de la un job la Newsweek si am venit in Romania sa pun pe picioare Fundatia Soros.

Ce am invatat si ce am inteles este ca ORIUNDE IN VIATA INTAI TREBUIE SA DAI. Motivul foarte pragmatic: daca tu esti cel care dai intai, ai posibilitatea sa ai pretentii si sa fii tu cel care decizi cui vinzi ce vinzi.

Sandra Pralong: Intai fac munca voluntara. Intai ofer studii. Intai ofer disponibilitate.

Daca intai ceri, cum vad eu foarte multi tineri din Romania, deja din start te elimini din competitie. Cand ceri intai, nu mai esti autonom. Cel caruia ceri are ascendent asupra ta. E din start o propozitie pierzatoare!

In Romania trebuie sa invatam mai mult valoare autonomiei, nu a individualismului. Conteaza sa fii autonom, sa fii o persoana, sa fii cel care decide asupra valorilor tale, asupra “sertarului” care te pui in viata. Nu o poti face decat daca esti primul care “call the shots”.

Sandra Pralong: Instinctiv foarte multi tineri incep sa inteleaga asta, pentru ca incep sa faca voluntariat. Sa dati tot, peste tot.

De ex, intai te implici intr-o organizatie ecologica. Vezi daca iti place. Cateodata am avut joburi in care as fi platit sa fac ceea ce ei ma plateau sa fac. Incerci ecologie, marketing, moda si pe urma vezi ce iti place.

Sandra Pralong: E un speech foarte interesant pe care vi-l recomand a lui Steve Jobs de la Standford. In viata poti sa conectezi pasii doar in retrospect. Daca ai ales o cale care te inspira trebuie sa mergi cu instinctul tau.

Un lucru interesant in credinta este “INCREDERE”. Nu intr-un personaj fantasmagoric cu barba si mustati. Ci INCREDERE in samanta din interiorul tau, in adn-ul tau.

Nu trebuie sa iti determini tu la inceput cale, in mod habotnic.

Ce mi se pare foarte interesant in zilele noastre este ca fiecare ne cream jobul nostru.

Sandra Pralong: Am creat o nevoie de mine, intai oferind.

StartEvo: Ce carti iti plac?

Sandra Pralong: Nu imi place beletristica. Imi plac biografii. Acum citesc biografia lui Price. Cartea mea de capatai este “Structura revolutiilor stiintifice” a lui Thomas Kuhn. Tot ce ne inconjoara este in miscare. Libertatea mare pe care mi-a dat-o aceasta carte a fost ca cei care vin din exterior, paria, sunt tocmai cei care fac marile salturi calitative. Daca esti considerat un outsider, poti sa fi un creator care face saltul in domeniul respectiv. Am citit aceasta carte pe la 19-20 de ani.

Categorie: Blog

Steve Jobs sau „Calatoria e rasplata drumului…”

Postat la data de October 24, 2011, de catre Sandra Pralong

COVER STORY

Q-Magazine | Nr. 117 |

Steve Jobs sau „Calatoria e rasplata drumului…”

De Sandra Pralong

Era 1985 iar Steve Jobs era in plina glorie. Cu un an inainte tocmai lansase Macintosh si America ii era la picioare. Diferenta dintre Apple si IBM facea nu numai deliciul analistilor de pe Wall Street sau al profesionistilor de marketing, ci ajunsese sa defineasca o noua cultur?. Genera?ia Macintosh era iconoclasta, creativa, de neoprit. Introducand desk-top publishing-ul, Macintosh permitea oricui sa publice un ziar. Deodata monopolul atotputernicei prese incepea sa se fisureze.

La epoca aceea, eram tanara stagiara la Newsweek, la New York, in sectia de suplimente speciale ale revistei si, impreuna cu majoritatea presei americane, incercam sa-l intervievez pe acest geniu a carui creatie urma sa ne ia painea de la gura.  Nu exista inca e-mail si nici fax, deci i-am scris o scrisoare, trimisa prin curier rapid la Cupertino, in California, sa stabilim o intalnire. A avut politetea sa ma refuze personal dar, cum am insistat, am schimbat kilometri de scrisori cu asistenta sa. Nu-mi mai amintesc care a fost argumentul care l-a facut, în fine, sa accepte interviul, probabil pur si simplu uzura, caci schimbul acesta a durat cateva luni bune. Cert este ca, spre uimirea colegilor de la Newsweek, am stabilit o intalnire, am confirmat-o inainte sa plec la aeroport si m-am imbarcat pe zborul transcontinental de la New York spre San Francisco. In avion, am recitit crampeie din biografia lui Jobs, intitulata „The Journey is the Reward” (Calatoria e rasplata drumului). Ma simteam in al noualea cer: eu, o tanara fara nume in presa, mergeam sa-l intervievez pe Jobs cand veteranii presei esuasera… In cele sase ore de zbor, plus inca doua in drum spre Apple, situatia la Cupertino se schimbase radical. Aparuse o urgenta si Steve trebuia sa plece imediat din tara. Asa ca l-am vazut doar cat sa dam mana in parkingul cladirii si sa se scuze spunand: „The other Steve is a much better interview…” (Celalalt Steve e si mai bun de intervievat decat mine). Intr-adevar, profitand ca sunt in California, obtinusem un interviu si cu celalalt co-fondator al Apple, Steve Wozniak, de care Jobs se despartise inainte de Macintosh.

M-am intors la New York cu doua mari lectii de viata invatate din scurta interactiune cu Jobs: Intai, am inteles ca, intr-adevar, „calatoria este adevarata rasplata”. Chiar daca pentru mine, ca ziarist, conta interviul in sine, unde am esuat, pentru mine, ca om, conta mai mult sa descopar si sa apreciez puterea propriei mele perseverente. Pe ea mi-am cladit mai departe cariera… In al doilea rand, am invatat cum adevaratii oameni de afaceri nu-si injosesc niciodata fostii parteneri. Chiar daca presa stia ca Woznaak si Jobs se certasera fara sa-si mai vorbeasca de la despartire, niciodata niciunul dintre ei nu l-a vorbit da rau pe celalalt, dimpotriva… Asa ca am publicat interviul lui Wozniak care, la randul lui, l-a laudat cat a putut pe celalalt Steve, pe Jobs.

Categorie: Blog

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE