Nesimtirea Ucide

Posted on March 19, 2008 by Sandra Pralong

clip_image002

Data: 19 martie 2008
Autor: Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22-Comentarii economice si politice
Titlul articolului: Nesimtirea Ucide

Într-un articol mai vechi, Andrei Plesu spunea ca marea diferenta între Est si Vest consta în curatenia toaletelor. Într-un registru complementar, mizeria toaletelor noastre e poate doar o reflectie a ocazionalei mizerii a caracterului nostru. Toaletele se spala ceva mai lesne si mai des – deja o toaleta murdara a devenit o exceptie pe alocuri în România -, dar în registrul caracterului pare ca lucrurile stau fix pe dos. Oamenii civilizati devin din ce în ce mai rari în România. Nu vorbesc aici de mari trasaturi de caracter precum onoarea, corectitudinea, verticalitatea, care sunt o alta poveste trista – vorbesc pur si simplu de insidioasa nesim?ire, un cuvânt, în treacat fie spus, intraductibil în alte limbi, pesemne o marca a copy-rightului tipic românesc.

Bineînteles, la noi se mai pastreaza la naftalina vechile maniere, barbatii de o anumita vârsta înca îsi mai scot palaria când întâlnesc o doamna, ba chiar si cei mai tineri câteodata îsi amintesc sa schiteze un sarut de mâna. Dar nu în asta consta politetea, astea sunt doar bunele maniere ale unei lumi apuse aproape peste tot, în Est si Vest. Manierele sunt o poleiala colorata peste sabie, facuta sa ascunda ascutimea lamei, pe când politetea adevarata este, pur si simplu, sa-ti tii sabia în teaca si sa nu o scoti nici macar atunci când crezi ca ai dreptate si ar parea firesc sa o utilizezi. Messieurs les Anglais, tirez les premiers!

Cea mai buna definitie ar fi ca politetea înseamna sa îi protejezi pe ceilalti în primul rând chiar de tine însuti, ca sa zic asa, sa eviti sa îi incomodezi cu actele tale, cu vorbele tale, cu zgomotele tale, cu mirosurile tale, cu problemele tale, cu psrerile tale, pe scurt, cu prezenta ta. Asta suna de-a dreptul halucinant în România noastra, în care toti fac eforturi sa le fie cât mai remarcata prezenta, nu cât mai stearsa…

Pentru cine a trait în strainatate, nesimtirea probabil ca este lucrul cu care te acomodezi cel mai greu în România. În strainatate nu prezen?a ta este cea pe care o fluturi sub nasul celorlalti, ci realizarile tale – este foarte diferit! Acolo, oamenii de mici învasa sa se menajeze unii pe altii, sa-si respecte spatiul vital fara intruziune – nu pun muzica tare, nu trec cu viteza pe lânga tine, nu-ti pierd cumpatul si se ratoiesc la tine fara motiv; si daca o fac, e din greseala, sau într-un moment de absenta. De obicei se sesizeaza singuri c-au trecut peste acea linie invizibila si au intrat neinvitati în spatiul tau, iar atunci îsi cer scuze, imediat. Strainii dezvolta de mici acel al 6-lea simt, ca nu trebuie sa incomodezi pe celalalt ca sa te poti, la rândul tau, astepta sa nu fi incomodat.

Nu stiu cât e de eficace sa strigi în gura mare ca “Nesimtirea ucide!”, ca “Ura dauneaza grav sanatatii!” sau ca “Rautatea urâteste!”, dar asta este ceea ce simt si a trebuit sa-mi exprim frustrarea prin postere sau prin abtibilduri (care sunt distribuite din mâna în mâna, pentru moment. Le puteti comanda la synergeticaAsynergetica.ro). Poate ca oamenii ar trebui, mai curând, luati cu binisorul si ar trebui sa le spunem ca: “Bunatatea înfrumuseteaza!”, sau “Când îti pasa, te îmbogatesti!” etc.

Dar altceva am vrut sa exprim prin utilizarea aceluiasi limbaj si grafism ca si cel al avertizarilor de pe pachetele de tigari: pentru mine, nesim?irea, rautatea si ura sunt un cancer al României de azi. Singura diferenta e ca moartea nu e lenta prin nesimtire, ci e fulgeratoare, îti taie rasuflarea când esti victima ei. Fiecare fibra a corpului tau moare când cineva, prin gesturi sau atitudinte, îti arata ca, de fapt, tu nu existi, ca esti o fantoma care, cel mult, îi sta în cale… Iar nesimtirea, contrar cancerului, e la fel de contagioasa ca si gripa – se ia într-o clipa de nepasare.

Caci nesimtirea înseamna, întâi de toate, nepasare, iar nepasarea omoara de fiecare data: fie ca e în dragoste, în prietenie sau în politicile publice, nepasarea îsi condamna victima la inexistenta. Poate ca, mai întâi, e necesar sa fim constienti de puterea noastra de a face rau, ca sa ne putem decide de a face bine. E un act de profunda civilizatie sa întelegi ca atentia, grija si politetea înseamna respect – iar asta învie imediat, da viata. Nici nesimtitii nu pot supravietui fara respectul celor din jur, iar ca sa primeasca respect, trebue mai întâi sa îl ofere, iar atunci nu mai sunt nesimtiti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE