Poate scapa America de frica?

Posted on March 13, 2008 by Sandra Pralong

clip_image002

Dat?: 13 martie 2008
Autor: Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22-Externe
Titlul articolului: Poate scapa America de frica?

A fost o vreme, pâna de curând, când aproape ca nici nu puteai pune în aceeaai fraza “America” si “frica”, atât pareau de imposibil de asociat cele doua noaiuni. America – Statele Unite ca sa  fim preciai – erau tara pionieratului si a tuturor îndraznelilor, tarâmul cuceririlor si al temeritaaii. De la atiinta la tehnologie si de la arta pâna la comportament, tot ce era american venea împachetat într-un voal de cutezanaa. Generaaii întregi, pe întreaga planeta, s-au hranit cu o dieta sa natoasa de filme de cowboy, de poliaiati si de oameni obianuiai care se lupta cu raul ai, cu orice prea – datorita curajului lor – fac ca binele sa  învinga. Ata este si firesc, caci cred ca, într-adevar, traim într-o lume astfel facuta încât, pâna la urma, se face dreptate si dragostea învinge. Depinde, însa, unde opreati filmul, ca sa  zic ata: uneori pare ca eroului îi e frica si raul are un avantaj… Iar cum filmul vieaii nu dureaza doar doua ore, ci se poate derula pe parcursul mai multor generaaii, mulai nu apuca sa  vada, pâna la urma, mult aateptatul final fericit.

Ajungând, ieri, la New York, dupa doi ani de absenta, m-a frapat cum mesajul pericolului iminent îai face, încet-încet, loc în viata cotidiana a oraaului. De la intrarea în avion si anunaul capitanului — “Pentru motive de securitate, va rugam sa  nu circulaai în grup pe culoare” —, pâna la anunaul din metrou: “Pentru motive de securitate, rucsacurile si gentile mari pot fi controlate de poliaie”, totul pare sa  induca ideea ca trebuie sa  te temi. Vad acest mesaj ca fiind de doua ori nociv pentru America. Întâi, dintr-o naaie de oameni încrezatori si optimiati, teama cotidiana risca sa  creeze o masa de oameni timoraai si suspicioai. Nu o sa  se întâmple azi sau mâine dar, în timp, idea fricii devine ca o picatura chinezeasca — nu are cum sa  nu lase urme. Dar mai este un alt aspect, cred eu, si mai pernicios, care se strecoara subtil, ca viermele, în marul roau: implicit, în mesajul despre iminenta pericolului, mijeate ideea ca altcineva decât noi înaine este responsabil pentru binele nostru. Daca pericolul este peste tot si raul poate surprinde oricând, clar, îai trebuie cineva care sa  vegheze pentru tine — mai puternic si mai atotatiutor decât tine, cineva caruia îi poai încredinta destinele tale, caci, evident, este animat de bune intenaii — adica vrea sa  te protejeze.

Dupa mine, pericolul pentru Statele Unite rezida astazi la fel de mult în amenintarea externa, în speta terorista, cât si în cea interna, a transformarii Americii într-o naaie de oameni asistaai si dependenai de puterea politica. De unde calitatea principala a americanului de rând era independenta fata de politic si preferinta pentru un stat care îai propune sa  “minimizeze suferinta în loc sa  maximizeze fericirea” (în minunata expresie a filozofului Karl Popper), astazi vedem, dimpotriva, confortul care vine din faptul ca, spre pilda, poliaia patruleaza peste tot.

Astfel, un cerc vicios se contureaza lesne: cu cât pericolul e mai prezent, cu atât puterea statului create si sporesc, de asemenea, ariile în care acesta se manifesta. Dar oare cu folosa Cu câteva nopai în urma, un incident a închis circulaaia în Times Square pentru câteva ore – un biciclist a aruncat o sticla cu explozibil în vitrina biroului de recrutare al armatei americane care se afla chiar acolo, în mijlocul intersecaiei. Faptul ca o branta importanta a NYPD – departamentul poliaiei din New York – este situata exact alaturi de biroul armatei nu a facut absolut nicio diferenaa, raufacatorul a venit si a plecat nestingherit pe bicicleta lui si azi înca poliaia îl cauta cu disperare.

Poliaia, nici cea newyorkeza, nici cea federala, nici altele, nu o sa  poata niciodata nici preveni toate crimele si nici controla întreaga populaaie de potenaiali infractori. Important este ca americanii sa  reuaeasca sa  împiedice ca poliaia — ca o metafora a puterii politice si a statului — sa  controleze, de fapt, întreaga populaaie. Deja se contureaza ideea aceasta prin invazia atât de persistenta a vieaii private — cu camere de luat vederi plasate peste tot, fise cu semnalmente, legitimaaii, amprente digitale. Nu neg ca pericolul exista si raul este din ce în ce mai prezent în cotidianul american si internaaional — terorismul exista si trebuie eradicat. Dar nu cred ca soluaia împotriva raului rezida în control — cred ca preferabil este sa  împiedici ca el sa  apara din start.

Raul care sapa America nu a izbit-o când cele doua avioane de la 11 septembrie s-au înfipt în Turnurile Gemene de la New York. Atacurile au furnizat, fara intenaie, doar un alibi suplimentar. Raul în sine este mai subtil decât atât — el e reprezentat de o noaiune veche în batrâna Europa, dar relativ noua si funesta în contextul american, si anume, idea ca “scopul scuza mijloacele”. La adapostul acestei idei, orice abuz poate fi pus pe socoteala unei bune intenaii. Acesta este pericolul — si de asta trebuie sa -i fie Americii teama. Nu atât de teroriati în sine, cât de umbra lunga pe care aceatia o aatern peste vigilenta de bun-sima care vrea sa  nu laai pe nimeni sa -ai poarte de grija.

Prospeaimea exemplului american venea tocmai din atenaia sporita acordata mijloacelor, indiferent de scopul ce le justifica. Aduceai-va aminte ca americanii sunt cei care, sub ochii neîncrezatori ai lumii, au dat jos un preaedinte pentru ca a încalcat acest principiu sfânt. Daca americanii nu se seziseaza, mi-e teama pentru pierderea identitaaii si a vigorii lor ca popor. Caci daca orice abuz este permis la adapostul scopurilor nobile si daca altul decât tine este împuternicit sa -ai poarte de grija, la ce bun este sa  mai ai curaja!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE