Sandra Pralong

Posted on November 29, 1999 by Sandra Pralong

Data: 23- 29 noiembrie 1999

Autor: Madalina Schiopu

Publicat in: Revista 22, Nr. 47 (509), Anul 10

Titlul articolului: Sandra Pralong – consilier al presedintelui pentru relatia cu romanii de pretutindeni

« Diaspora romaneasca reprezinta pentru Romania un factor de schimbare »

O manifestare in premiera

Care au fost implinirile si neimplinirile Forumului Presei Romane de Pretutindeni, din punctul dumneavoastra de vedere ?

Prima si cea mai importanta implinire a acestui Forum este ca a avut loc si ca s-a bucurat de o participare foarte numeroasa, 140 de ziaristi din 20 de tari. Am asistat la o dubla primiera luna trecuta. In primul rand acesti ziaristi, reprezentantii presei romane de peste hotare, s-au intalnit, pentru prima oara la Bucuresti, intre ei si cu colegii lor romani, cu autoritatile romane, cu factorii de decizie politica, cu reprezentantii societatii civile, cu oameni de cultura, cu oameni de afaceri romani. In al doilea rand, gazduirea lor si organizarea Forumului au fost facute cu ajutorul ziaristilor romani, dar, mai important, din punctul meu de vedere, este ca au fost facute printr-o cooperare intre institutiile statului care se ocupa de relatia cu romanii de pretutindeni. Sunt 13 astfel de institutii care au in sarcina lor relatia statului roman cu romanii din strainatate si aproape toate, intr-o maniera sau in alta, au colaborat cu aceasta ocazie. Au participat la Forum si organizatii reprezentative ale societatii civile cum ar fi, de exemplu, Fundatia Culturala Romana sau Fundatia Freedom House.

Dintre institutiile statului, citez mai intai Presedintia, sub al carei patronaj s-a realizat intreaga intalnire, departamentul pe care il conduc, Guvernul – Departamentul de Relatii cu Romanii de peste Hotare, Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul Informatii Publice -, institutii care pana acum nu au avut obiceiul sa organizezeastfel de manifestari impreuna. Pentru ca vorbim de politica presedintelui, e bine de amintit ca este pentru prima oara, de la al doilea razboi mondial, cand Romania are o politica ferm orientata catre reintegrarea sau, mai curand, catre reinnoirea unui dialog intre romanii din afara tarii si romanii din tara. In epoca in care traim, de globalizare, era fundamental ca Romania sa aiba o politica de stat care sa tina cont de bogatia pe care o reprezinta romanii de pretutindeni, fie ca ei sunt in jurul hotarelor tarii sau sunt in locuri mai indepartate. Romanii din jurul tarii au nevoie indeosebi de ajutor politic si material din partea statului roman. Ajutor politic, pentru ca este esential ca aceste comunitati romanesti din tarile limitrofe sa-si poata afirma identitatea nationala ca minoritate. Atunci cand ele sunt recunoscute ca minoritati legitime in tarile respective, au drepturi care sunt protejate de conventiile internationale, organizatiile internationale, de Consiliul Europei. Politica presedintelui Constantinescu a fost de a permite si a incuraja comunitatile romanesti de peste hotare sa-si afirme statutul de minoritati. Exemplul cel mai bun este Valea Timocului. Inainte de 1996, Romania a semnat un tratat cu Iugoslavia care a ignorat complet drepturile unei minoritati de 1.500.000 de romani aflati in Serbia. In iulie a.c., presedintele Constantinescu i-a primit pe liderii comunitatii romanestei din Valea Timocului, ca si pe alti lideri ai minoritatilor romanesti de peste hoatare, cu care a discutat despre politica statului roman si despre ajutorul pe care statul roman il poate da, atat politic, cat si logistic, acestor comunitati, pentru ca ele sa-si castige statutul de minoritate si in felul acesta sa-si apere traditia si mostenirea culturala romaneasca – ajutorul in carti, in predare in limba romana. A fost infiintat, dupa 1996, un institut roman la Belgrad, de catre Ministerul Educatiei Nationale. Mai sunt astfel de institute: unul la Cernauti, Universitatea din Cahul este acum o extensie a Universitatii din Galati, in care se preda in limba romana unui numar de 500 de studenti, s-a redeschis liceul roman din Sofia. Se va infiinta universitatea multiculturala din Cernauti. Acum, ca s-au linistit apele in Ucraina si au trecut alegerile, putem relua acest proiect foarte important, pentru care presedintele Constantinescu a gasit finantare din partea guvernelor tarilor prietene si pentru care negocierile sunt in curs.

In ceea ce priveste romanii din Apus, din comunitatile mai prospere, care au alt tip de relatii cu statul roman, este pentru prima oara cand statul cauta ca romanii stabiliti in strainatate sau cei care au staudiat in strainatate sa poata veni si participa la activitatea administratiei de stat.

Neimplinirile Forumului Presei Romane de Pretutindeni au fost, in primul rand, de natura organizatoric. Dar aceste neajunsuri se vor ameliora prin experienta.

Exista un proiect de finantare a unor consilii consultative ale romanilor din diaspora. In ce masura se bucura el de sprijinul romanilor din starinatate ?

Initiativa vine din strainatate si ii apartine lui Doru Novacovici, din Franta. Deoarece Constitutia Romaniei nu prevede, pentru moment, ca romanii cu dubla cetatenie sa poata fi alesi, ci doar alegatori si, asteptand ca promisiunile care au fost facute de oamenii politici sa se adevereasca (de altfel, a fost o sedinta pe tema aceasta si lideri politici atat din coalitie, cat si din opozitie, au sustinut ideea schimbarii art. 16 din Constitutie care spune ca aceia care sunt alesi trebuie sa aiba numai cetatenie romana), domnul Novacovici a facut aceasta propunere ca o masura intermediara inaintea integrarii romanilor din diaspora in cadrul institutiilor din tara. Televiziunea Romana a creat sau este pe punctul de a constitui un astfel de Consiliu consultativ, in care sa fie prezenti romani de peste hotare. La Presedintie, dupa cum se stie, sunt si alti consilieri personali ai presedintelui, cum ar fi doamna Simona Klecner, Sorin Alexandrescu, Ana Popoaca Giuran, care au trait in strainatate. De ce e important ca romanii de peste hotare sa poata participa in administratie ? Nu numai ca sa poata promova interesele comunitatilor romanesti aflate in exteriorul tarii, dar mai ales pentru ca reprezinta un important capital de schimbare. Toata lumea vorbeste de necesitatea schimbarii mentalitatilor in Romania. Or, mentalitatile nu se pot schimba decat in momentul in care ai fost lovit si te-ai adaptat unui alt sistem. Nu poti sa-ti creezi o mentalitate schimbata in interiorul aceluiasi sistem, pentru ca sistemul se perpetueaza. Sunt multi consultanti straini invitati sa vina in aparatul administrativ roman, pentru ca sa efectueze astfel de schimbari. De ce nu ar fi acestia straini de origine romana, care au avantajul limbii, al integrarii culturale rapide si avantajul ca sunt romani un pic « altfel » ?

Lobby inseamna o constiinta nationala in strainatate

Probabil multi romani din strainatate pastreaza o doza de suspiciune, pentru ca relatiile lor cu reprezentantii statului roman in strainatate nu au fost dintre cele mai fericite.

Pentru ca schimbarea sa se produca mai repede si sa vina in completarea a ceea ce face la nivelul MAE, are loc un proces accelerat de numire de consuli onorifici in strainatate. Sunt 67 de astfel de consuli care reprezinta Romania, personalitati in comunitatea lor, in locurile in care nu avem ambasade sau consulate generale. In general, acestia sunt alesi pe baza conexiunilor pe care le au in mediul de afaceri si politic in care traiesc si pe baza dorintei lor de a pune – e destul de costisitor sa fii consul onorific – o parte din infrastructura logistica necesara functionarii unui consulat onorific la dispozitia statului roman. De exemplu, acum, in SUA, se incearca sa se ajunga la un consul in fiecare stat. Pana acum este o ambasada la Washington si un consulat general la New York. Avem acum consulate germane la Los Angeles si multe alte consulate onorifice. MAE e in plin proces de restructurare tocami pentru a veni in intampinarea nevoilor comunitatilor, atat ale romanilor de peste hotare, cat si ale comunitatilor de afaceri care ar avea nevoie sa stabileasca relatii cu un reprezentant al Romaniei.

Se vorbeste adesea despre crearea unui lobby romanesc. Un lobby inseamna o constiinta nationala in strainatate. In America un lobby extreme de puternic este cel evreiesc, care intr-un fel conditioneaza votul pe care il da comunitatea evreieasca candidatilor la Presedintie, dar si la functii politice locale in stat, de politica pe care o fac acei candidate fata de statul Israel. Acelasi lucru s-a intamplat cu lobby-ul polonez, maghiar, mai putin cu lobby-ul ceh, pentru ca nu sunt atat de multi cehi in Apus, dar au reprezentanti foarte proeminenti, de exemplu Madeleine Albright. Aceste comunitati au promis voturile lor candidatului la presedintie Bill Clinton in schimbul unei politici mai active a SUA fata de integrarea tarilor lor in NATO. Din pacate, noi am pierdut aceasta ocazie inainte de 1996.

Daca noi am fi avut o politica de stat inainte de 1996, care sa mobilizeze comunitatile romanesti de peste hotare pentru o cauza nationala, si daca acea politica ar fi fost credibila, am fi avut mai multe sanse sa fim ascultati, si am fi fost intr-o alta pozitiei fata de valul intai al extinderii NATO. In primii 6 ani de la revolutie, lipsa unei politici cu adevarat orientata spre interesul national ne-a costat foarte scump.

Alt lucru interesant de relevat este ca abia acum incepem sa devenim cu adevarat constienti de existenta unor comunitati romanesti in jurul frontierelor tarii care trebuie ajutate. Si ca pentru asta trebuie sa facem un lobby. Dar acest lobby nu se poate face la Paris sau New York, decat, poate, printr-o actiune financiara concertata din partea acestor comunitati mai instarite, ci la Bucuresti, incurajand oamenii din comunitatile aflate in jurul granitelor tarii sa-si apere drepturile. Pentru noi este un mare castig moral faptul ca avem o legislatie care acorda drepturi minoritatii maghiare, legislatie pe care o putem apoi propovadui ca exemplu tarilor vecine.