Sandra Pralong: „Jocul politic din Romania nu-si dorea un idealist in mijlocul sau”

Posted on May 5, 2011 by Sandra Pralong

Sandra Pralong: „Jocul politic din Romania nu-si dorea un idealist in mijlocul sau”

Data: 5 mai 2011

 

Intr-un interviu publicat ieri, Sandra Pralong spunea ca tanara generatie trebuie sa invete sa isi ia puterea, deoarece nimeni nu o sa i-o dea pur si simplu. Faptul ca tinerii au invatat la fundatia sa sa aiba autoritate asupra autoritatii si sa aiba curaj sa isi sustina propriile idei este una dintre cele mai mari satisfactii ale actualei consiliere ONU. Astazi, VerticalNewspublica partea a doua a interviului pe care fondatoarea Fundatiei SynergEtica a avut amabilitatea de a ni-l acorda.

La fundatie aveti un proiect numit „Noii pasoptisti”. De ce credeti in valorile pasoptismului?

Cred in puterea unui grup de oameni sa schimbe lumea si sa schimbe o tara. Daca va uitati la vechii pasoptisti, ei erau mai putin de 100 si au schimbat tot. De la maniera in care ne imbracam, la maniera in care scriem. Au creat o tara. Au venit cu alta mentalitate. Cum spunea Margaret Mead, marea antropoloaga si cercetatoare: „sa nu subestimezi niciodata posibilitatea unui mic numar de oameni sa schimbe lumea”. Uitati-va la pasoptisti! Au adunat mii de oameni la Islaz fara Internet, fara telefoane mobile, fara Facebook, fara SMS-uri. Aveau pasiune si credeau in ceva.

Si cred ca romanii care au trait in strainatate, care au experimentat o viata asezata in care lucrurile functioneaza, in care statul isi face treaba, in care gunoiul e maturat, in care oamenii sunt politicosi, in care ti se raspunde cu surasul la coada la posta, cand vin inapoi devin niste vectori de schimbare. Pentru ca isi doresc acelasi lucru in jurul lor. Si nu trebuie sa fi fost mari intelectuali, mari profesori universitari. Pot sa fie oameni din orice meserie. Cei care au trait in strainatate stiu cat de lunga poate fi pauza de cafea. Adica si- au insusit niste deprinderi care sunt absolut necesare ca sa fii competitiv, ca sa ai productivitate, sa traiesti bine.

Comunismul ne-a format foarte patriarhali, autoritari, foarte putin inclinati sa ascultam parerea celor care depind de vointa noastra. Ne consultam foarte putin cu cei asupra carora avem putere. Nu le dam sansa sa spuna ce le place, ce nu le place. Cu toate ca intr-o democratie asa este normal. Or, oamenii care au gustat viata in strainatate intr-un mediu cat de cat meritocratic si cat de cat asezat au alte pretentii, alte exigente fata de autoritati, fata de ei insisi, fata de semenii lor.

Sunt vectori de schimbare foarte pretiosi pe care nimeni nu ii prea iubeste in Romania. „Inapoiatii”, cum zice Dan Chisu in eseul lui din cartea „De ce m-am intors in Romania”. E o anecdota foarte draguta. Nu avea pasaport francez, nu era nici roman. Venea inapoi in Romania cu masina si cel de la vama nu stia in ce categorie sa-l incadreze. Ca nu mai era roman, nu era nici aia, nici aia. Si zice: „Bine, hai… atunci am sa va trec la „inapoiati””.
Ei sunt vectori de schimbare extraordinari: vin de multe ori cu un mic capital, cu niste deprinderi, abilitati, cu o meserie. Reverbereaza in jurul lor posibilitatea de schimbare.

Trebuie neaparat sa fi trait in strainatate ca sa ai valori pasoptiste?

Sunt foarte multi oameni care n-au trait niciodata in strainatate, dar care chiar au spirit pasoptist. Poti sa ai spirit pasoptist pentru ca vrei sa-ti iei viata in maini, sa fii implicat, sa tragi autoritatile de maneca. Pentru ca traiesc din banii tai. Ele sunt in slujba ta, nu invers. Si sa o faci dragoste de aproapele tau, cu respect, cu politete, cu blandete. Si, in general, cu intelegere si cu toleranta. Dar cu intransigenta fata de transgresie.
Ne gandeam la un moment dat chiar sa facem o harta a fiecarui oras in care oamenii sa poata sa dea stele sau referinte locurilor, restaurantelor, magazinelor: „Aici se zambeste si se spune buna ziua”, „Se da restul corect”, „Aici toaleta e murdara si nu e hartie”. Am primit niste propuneri de idei de proiecte extraordinare de la oameni care au venit la mine si care de-abia asteapta sa le faca sub „Noii pasoptisti”.

Oamenii, cand le dai putere si incredere, fac treaba mult mai bine decat ai face-o tu sau decat crezi ca ai putea-o face. A fost intotdeauna constatarea pe care am facut-o si care m-a bucurat.

In cadrul proiectului „Mari romani”, realizat de televiziunea publica, l-ati aparat pe Regele Carol I.

Da. El mi-a deschis ochii asupra unui lucru absolut fundamental in Romania: cand oamenii sunt intr-un mediu care ii ajuta sa infloreasca, ies niste flori incredibile din ei. Suntem foarte permeabili, suntem ca niste bureti care absorbim foarte usor starea de spirit din jur. Si atunci intr-un mediu propice inflorim si intr-un mediu neprielnic ne chircim.

Perceptia lui Carol I asupra romanilor a fost ca ei pot si ca vor putea sa se ridice la inaltimea asteptarilor pe care el le avea de la romani. Si atunci s-au ridicat, au facut-o. Nu uitati ca imediat dupa secolul XIX, francul era la paritate cu leul. Leul cumpara marile proprietati si construia marile proprietati in sudul Frantei pe Coasta de Azur. Faimosul Hotel Negresco, etalonul de eleganta in Franta, era facut de un fost carciumar roman. Traditia de ospitalitate, de eleganta, sunt lucruri pe care le-a stimulat privirea pe care a avut-o acest rege asupra abilitatilor noastre.

Si de asta mi-e foarte ciuda ca traim inca intr- un mediu in care evoluam cu mult prea multe ierarhii si cu mult prea multa privire de sus din partea oamenilor puternici. E inadmisibil. Cand ai masina cea mai mare trebuie sa fii cel mai grijuliu cu cei mici si cu pietonii. Nu sa treci si sa-i improsti cu noroi, fara sa-ti pese daca ii lovesti. Inca nu ne-am luat deprinderile astea. Oamenii puternici la noi sunt inca sfidatori si nu ii protejeaza pe cei slabi, nu-i protejeaza de insasi puterea lor. Si asta trebuie sa schimbam si sa devenim exigenti cu lucrul asta. Sa nu ne lasam sa traim in aceste ierarhii.

Asta mi-a placut cel mai tare citind despre Carol. Ca, de fapt, asteptarea lui era ca va gasi un popor de nemti si romanii s-au ridicat la nivelul acestei asteptari si chiar au depasit-o. Pentru ca a avut privirea asta asupra romanilor.

Asta imi doresc, ca si conducatorii nostri sa aiba aceeasi privire plina de respect si de admiratie: sa-i imputrniceasca pe oameni sa-si realizeze visurile. Nu trebuie neaparat o viziune a lor, ci o viziune a lor despre noi.

De ce nu ati intrat in politica? Va ganditi sa intrati la un moment dat?

Vin cu o alta maniera de a face politica si nu stiu daca pana acum jocul politic din Romania era de natura sa pot sa-i fac fata si sa-si doreasca pe cineva ca mine in mijlocul sau: un idealist si un om cu principii, care face politica pentru a fi in serviciul unei cauze si in serviciul binelui comun si pentru care politica inseamna sacrificiu.

Pentru mine, politica inseamna onestitate, probitate, integritate, sacrificiu. Inseamna nu sa faci ceva din care sa poti sa castigi bani mai multi, cum ai castiga in business, ci sa faci pentru ca iti doresti sa contribui la binele comun.

Dar cred sau macar sper ca o sa vedem ca aceasta maniera a noastra de pana acum de a face politica nu ne-a dus nicaieri. In serviciul public trebuie sa ai aceleasi standarde de vigoare si de rezultate pe care le ai in business. Nu e niciun motiv sa faci mai putin bine, dimpotriva. Sunt toate motivele sa faci mult mai bine.

Poate ca la anul, cine stie. Poate ca la anul cand se schimba politica, odata cu ea sa-mi gasesc si eu locul in lumea politica. M-am gandit. Pentru ca ma motiveaza orice pot sa fac in slujba cauzelor in care cred. Fie ca o iau de la firul ierbii, fie ca o iau cu o parghie mai importanta, ca un rol politic, acelasi lucru as face. Numai ca e frumos sa vezi rezultate mai repede cand le faci dintr-o pozitie de putere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE