July « 1993 « sandrapralong.eu

Imaginea Romaniei – Sa intelegem neintelegerile

Posted on July 3, 1993 by Sandra Pralong

Data: 26 iunie – 2 iulie 1992

Traducere de: Mircea Ionescu

Publicat in: Revista 22, Anul 3, Nr. 25 (126)

Intre 27 ?i 30 mai 1990 s-a desfasurat la Cluj colaviul “Imaginea Romaniei in presa din Occident” organizat in Centrul Cultural Francez condus de Bernad Poqueteanuin colaboarearea cu fundaria Soros.

In majoritatea tarilor comuniste Bulgaria era indeajuns de flexibila pentru a acomoda macar in parti, bucati si farime de realitate atunci cand discrepanta dintre cele 2 risca sa periciliteze intregul sistem. Asa s-a ivit de pilda, liberalizarea Hrusciov sau incursiunea maghiara in “capitalismul gulasului”.

Ideologia lui Ceausescu dinpotriva a dus la divortul total dintre imagine si realitate “viziunea” sa asupra realitatii devenind singurul “adevar “ – model si valoare absoluta.

Bineinteles romanii stiau ca realitatea era cu totul alta decat lumea lui Ceausescu. Singurul motiv pentru care el continua sa joace acest joc de a se prefeace ca il cred era existenta Securitatii, un mecanism al fricii, care paraliza pe oricine ar fi fost tentat sa ia in discutie discpantele dintre “viziunea oficiala” si realitatea. Sistemul a functionat atat de bine incat oamenii au inceput sa-si autocenzureze pana si propiile ganduri. Dar si mai pagubitor a fost faptul ca ei au inceput sa accepte ideea ca exista un “Adevar absolut” – desi diferit de cel al lui Ceausescu. Dupa ce 25 de ani li s-a virit cu forta pe gat idea ca absolutul exista (desi sigur ca nu raspunsul lui Ceausecu era cel bun) romanii continuau sa caute un sistem sau un simbol care sa le dea solutia.

Spre deosebire de sistemele inchise in sistemele deschise nici dogme nici Adevar absolut nu exista. Nici macar Adevarul absolut al divinitati – dovada mozaicul de sete raspindite in cadrul cresitinismului occidental (in special in Statele Unite). In sistemele deschide exista numai “adevaruri relative” – cu “a” mic. Sa luam in consideratie sistemul politic numit democratie si carolarul sau: valorile economice ale liberalismului de piata. Sistemul fiind concentrat asuprea individului, fiecare experienta si intelegere individuala a lumii compun un nucleu de convingeri si cunostinte ce confera oricarei persoane dreptul de propietate aspura Adevarului propriu. De aceea in sistemele deschise exista tot atatea adevaruri cati indivizi. Si cea mai importanta consecinta a acestei acceptarii a nenumaratelor adevaruri cu “a” mic este TOLERANTA .

Toleranta fiecaruria fata de ceilalti, pluralitatea de opinii tolerante fata de sine, fata de imprefectiunile proprii fara de greseli sau de posibilitatea de a gresi. Imi place foarte mult expresia americana: ”Am dreptul sa gresesc”: cu alte cuvinte imi rezerv dreptul de a-mi schimba pararea. Cei atat de siguri pe sine incat sa cred ca au gasit ”Adevarul” nu au nevoie de acest drept de a-si schimba opinia.

Daca viziunea dogmatica a lui Ceasusescu i-a facut pe romani sa tanjeasca dupa Adevarul perfect si unic, occidentalii (in special americanii) sunt foarte dispusi sa accepte imprefectiunea. Ei tolereaza usor o lume in care nu exista raspunsuri “corecte” sau “gresite” ci doar diferente in perceptie, informatie deci implicit diferente de opinie. Greselile nu sunt tolerabile in sistemele dogmatice (precum a fost cel din Romania) pentru ca ele ar pune intreaga constructie intr-un pericol fatal.

Dar ce legatura au toate acestea cu imaginea Romaniei in exterior? ma veti intreba. Ei bine ati observat cat de des este folosit cuvantul”DEMOCRATIE” in Romania?

Fiecare a inceput peste noapte sa revendice democratia in chip de stapan unic. Poti sa si razi, poti sa si plangi ca brusc totul se face in numele democratiei. Chiar si minerii au fost chemati in Bucuresti in numele democratiei: “pentru a salva fragilele institutii democratice ale tarii” a spus presedintele Iliescu cand le-a multumit. Deci ne vom bate unul cu altul, care e cel mai democrat? Fiecare a devenit mai democrat de cel de langa sine si mai catolic decat Papa? Este ca si cum printr-un decret in 22 decembrie 1989 totul a devenit “democratie”.

Da, democratia era o aspiratie pentru multi, dar aspiratiile cer timp pana a deveni realitate. Ati auzit inca vreodata pe cineva marturisind ca nu stie exact ce inseamana “a fi democrat” si ca mai are mult pana sa-i reuseasca acest lucru? Indiferent cu cine stai de vorba intotdeauna “celalalt “ este “nedemocrat “. Mentalitatea in Romania este inca in mare masura afectata de reflexul comunist: ”cine nu e cu noi e inpotriva noastra”.

Pe de alta parte fiecare se petinde “independent”, ”apolitic” si “echidistant” pentru

ca fiecare este bineinteles un democrat. Cum sa nu ne expasereze acest limbaj de lemn? De unde aceasta idee ca intr-o democratie nu trebuie sa ai o parerea a ta sau ca nu este permis sa te lupti pentru un ideal?

Democratia este un mecanism nu o dograma, este un proces nu o ideologie fixa .In fiecare proces ratarile si insuccesele constituie o parte a revolutie naturale ele sunt acceptabile ba chiar samaioase intrucat ne permit sa ne uitam in urma si sa reevaluam situatia. Democratiilor occidentale le-au trebuit 200 de ani pentru a se prefectiona: procesul continua si sunt inca foarte departe de prefectiune.

In Romania peste noapte democratia a devenit o noua dogama, romanii vad in ea nu un mecanism ci o ideologie. Drept camuflaj se utilizeaza superficialul limbaj de lemn care produce tituluiri caraghioase in ziare. Trist e ca astfel romanii risca sa traiasca din nou intr-o lume lume a IMAGINILOR FALSE sa nu intelega importanta schimbarilor reale de la un sistem la altul.

Sa luam urmatorul exemplu de la Televiziuna Romana. Fundatia Rorus a finantat o serie de filme scurte despre distribuirea Certificatelor de Propietate pentru Agentia Nationala pentru Privatizare. Pentru motive pe care nu le voi discuta aici ,cineva a crezut (fara a ne informa si pe noi) ca e mai intelept sa nu recunoasca sprijinul Fundatiei. Asfel incat videoclipurile au fost prezentate pe post dara a fi mentionata Fundatia Soros. Sistem insa in Romania si evident ca secretul nu a putut fi pastrat un reporter al TVR a aflat ca Fundatia a finantat clipurile dar in loc sa puna o intrebare discreta si foarte legitima “Cine a finanatat filmele si de ce? reporterul TVR Alexandra Popescu intervine creand momente penibile ce l-au facut de ras si pe el si Televiziunea. El spune: “telespectatorii au sunat intreband de ce Fundatia Saros a finantat clipurile?” Telespectatorii?!? Care telespectatori? Cum puteau ei sa stie ceva despre Fundatie camd aceasta nu fusese nicaieri mentionata? De ce domul Popescu crede ca intrebarea s-a pus in numele unor telespectatori fictivi ar fi avut mai multa legitimatie decat daca ar fi reprezentat doar propia sa opinie, ramane un mister pentru mine. Ori de cate ori TVR va folosi telespectarorii drept scuza (chiar daca va fi adevarata) nimeni nu va crede asa. Este culmea ridicolului sa ascunzi o intrebare legitima – sau o diferenta de opinie sub pretextul publicului, respectul fara de democratie ”pareri maselor”, etc.

In final (dar nu in ultimul rand) as dori sa vorbesc despre SUSPICIUNE. Sigur ca atunci cand in decursul istoriei teritorile si-au fost revendicate de vecini care nu poti avea incredere iar cand timp de 25 de ani te-a apast frica de Securitate, suspiciunea devine a doua natura. Dar specificul acestui nou sistem adoptat de romani – si as spune DIFERENTA FUNDAMENTALA intre comunism si democratie – este ca democratia (si de fapt capitalismul) se bazeaza pe incredere. In societatiile capitaliste legile si regulamentale sunt bazate pe prezumatia inocentiei si nu pe asumarea vinvatiei ca in comunism: ”Nevinovat pana este dovedit vinovat” nu e doar un motto superfecial, el e o conceptie diferita care se infiltreaza la fiecare nivel al socetatii si o influenteaza mai mult decat am putea crede. Sa luam spre exemplu contractele de milioane de dolari care se fac in vest fara mime si o “intelegere amicala”. Acest lucru e posibil doar pe vaza increderii in partener (ceea ce nu se manifesta intodeauna in cazul Romaniei).

De ce? pentru ca aici cei mai multi oamnei pornesc cu ideea ca pana la urma vor fi trasi pe sfoara din care cauza incearca ei mai intai sa-l pacaleasca pe celalalt. O experienta neplacuta a fost cea a ajutoarelor donate pentru Romania de diferite organizatii cu scopuri filantropice. Nu vreau sa vorbesc doar de Fundatia Soros – desi este exmplul pe care il cunosc cel mai bine, dar de cate ori ati auzit romanii intreband “ CE vor acesti oameni de la noi – trebuie sa aiba niste motive ascunse”. Suspiciunea naste suspiciune?

Daca oamenii de afacerii straini vor fi tratati drept escroci veniti sa jefuiasca Romania, iar organizatiile de ajutor vor fi privite drept spioni, C.I.A Mossad sau maghiari, nu e de mirare ca cei care vor intre-adevar sa ajute se vor descuraja si vor pleca. La urma urmei de ce sa-si bata capu cu Romania cand exista in lumea intreaga aproape de 190 de tari in care sunt incheiate afaceri sau pot ajuta – de ce ar avea nevoie sa accepte condiitile dificile de viata si tratamentul ciudat de aici?

Va fi o selectie naturala si o profesie autorelizata: oamenii cinstiti vor pleca descurajati, iar Romania va ramane cu adevaratii escroci si presupusi spioni.

Pentru a scapa de acest cer viclos cred ca romanii trebuie intr-un fel sa REDESCOPERE INOCENTA: ATAT SI CEA PERSONALA, CAT SI CEA A CELOR DIN JUR. Ei trebuie de asemenea sa redescopere INCRDEREA . Nu toate lucrurile in viata sunt jocuri cu suma nula – daca eu castig tu pierzi daca eu am dreptate tu gresesti. In sistemele DESCHISE viata inseamna de multe ori jocuri cu suma pozittiva. Spre exemplu afacerile si comertul: amandoi castigam. Sau politica: amandoi avem dreptate desi din perspective diferite. Democratia ca si Capitalisuml sunt sisteme competitive: majoritatea este: cei mai buni inving. Dar niciodata invingatorul nu ” ia totul”. Aproape totdeauna exista tot atat de castig de pe partea cealalata pentru ca ceea ce conteaza in ambele sisteme, este PROCESUL si aceasta nu se poate “reinnoi” singur daca una dintre partii a fost distrusa.

Romanii trebuie de asemnea sa descopere ca in general in acest sistem DESCHIS procesul despre care vorbim este CINSTIT, si ce cale mai buna de a invata despre un nou sistem decat de la cei care sunt aici pentru a ajuta in punerea lui in aplicare?

Acordati-le incredere, dati-le o suma.

Cand occidentalii sunt socati de atmosfera de suspiciune si sunt ofensati de unele atitudini ale romanilor si cand isi povestesc experienta presei straine cine poarta vina pentru faptul ca IMAGINEA Romaniei ESTE ALTERATA?

Categorie: Blog