January « 2008 « sandrapralong.eu

România ca stat donator

Posted on January 30, 2008 by Sandra Pralong

· http://www.revista22.ro/romania-ca-stat-donator-4287.html

Dat?: 30 ianuarie 2008
Autor : Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22- Comentarii Economice ?i Politice
Titlul articolului: România ca stat donator

Pare greu de crezut c? România, o ?ar? unde înc? mai este atâta s?r?cie, a devenit brusc un donator de asistenta c?tre lumea celor ?i mai s?raci decât ea. ?i totu?i, a?a este – ?i este bine c? e a?a. De ce? Pentru c? a?a cum cel mai bine înve?i o materie când o predai, a?a ?i cu dezvoltarea – cel mai bine faci când îi înve?i ?i pe al?ii ce s? fac?.

Povestea României ca furnizor de asistenta interna?ional? nu e noua – pe vremea comunismului numero?i romani au luat calea str?in?t??ii în calitate de colaboratori, acordând asisten?a tehnic? în infrastructura (pare greu de crezut!) ?i în varii domenii industriale. Dar genul acela de “asistenta” era de fapt un troc de servicii de la stat la stat, pl?tite printr-un alambicat schimb de exper?i ?i de resurse.

România postdecembrist? pe post de donator în stil occidental ?i-a început epopeea abia acum un an, pe 1 ianuarie 2007, odat? cu aderarea la Uniunea European?. Pu?in? lume ?tie – iar dintre ace?tia ?i mai pu?ini vor s?-?i aminteasc? – despre obliga?iile ce ne revin ca stat european. Una dintre aceste îndatoriri este s? punem um?rul ?i noi la transformarea ??rilor slab dezvoltate, dar în alt stil decât o f?ceam înainte. Acum, ce se a?teapt? de la noi este s? aplic?m filozofia care st? la baza societ??ilor deschise: anume, ca egoismul (motorul unei economii de pia??) trebuie neap?rat temperat de bun?voie de un soi de altruism realist, care în?elege c? o societate în care to?i iau, dar nimeni nu da nimic înapoi, nu poate supravie?ui pe termen lung. La fel ?i cu lumea global? – cei slabi trebuie ajuta?i s? scape de s?r?cie, iar asta este în interesul tuturor, boga?i ?i s?raci deopotriv?.

În alte cuvinte, c?, odat? cu aderarea la un club de tari bogate, România a dobândit la rândul ei obliga?ii de ?ar? înst?rit?. Acestea se cuantifica prin alocarea unui procent de 0,17% din PIB pentru asisten?? interna?ional?. Dup? 2010 procentul se va ridica la 0,33%. Procentele acestea sunt negociate special pentru noile state membre UE – c?ci targetul interna?ional este ca asisten?? pentru dezvoltare s? ajung? la minimum 1% din PIB în ??rile bogate. Pu?ine state au atins ?inta de 1%, în general olandezii ?i nordicii sunt cei mai genero?i ca procent din PIB, SUA este statul cu dona?ia cea mai mare c? cifra absolut? (dar mult inferior targetului de 1%), iar Uniunea European? este, atât în cifre absolute, cât ?i c? procent, cel mai mare donator al lumii, oferind un total de peste 50 de miliarde de euro în asistenta. Comparat cu miile de miliarde cheltuite în lume pentru armament, suma este infim?, dar comparat cu nivelul asistentei la început de mileniu, este un progres.

Ce înseamn? pentru România s? fie un stat donator? Înseamn? c? atât politica noastr? extern?, cât ?i politic? comercial? (dac? vom avea…) pot beneficia de o unealt? suplimentar? care permite mai multe lovituri dintr-o singur? piatr?. Pe de-o parte, punem la dispozi?ie fonduri pentru proiecte în acele zone ale lumii în care avem un interes geostrategic (vecin?tatea apropiat?: Moldova, Balcanii de Vest, dar ?i Georgia – aspiranta NATO), pe de alta punem un picior în noi pie?e de desfacere pentru exporturile romane?ti. Iar pe deasupra, mai câ?tig?m ?i prestigiu, ?i recuno?tin?a interna?ional? pentru ac?iunile noastre. Ce gen de ac?iuni? Asisten?a poate fi umanitar? – de exemplu, s? trimitem corturi, paturi sau hran? dup? o inunda?ie; sau, mai strategic, fondurile pot finan?a proiecte educa?ionale de consolidare a democra?iei, a?a cum au f?cut americanii de la USAID în anii ‘90 la noi. De asemenea, fondurile pot consta în furnizarea de tehnologii ieftine pentru agricultur? ?i mic? industrie etc. Ac?iunile umanitare sunt în general rezultatul unui nobil impuls de solidaritate, dar, în celelalte cazuri – consolidarea democra?iei sau promovarea tehnologiilor pu?in costisitoare -, ac?iunile de asisten?? au poten?ial atât strategic, cât ?i comercial, iar generozitatea donatorilor se întoarce înapoi însutit prin rela?ii de prietenie ?i încheierea de schimburi economice din care toat? lumea câ?tig?.

Dar pentru o ac?iune cu b?taie pe termen lung, ar trebui c? România s? aib? nu numai o strategie de asisten?? pentru dezvoltare interna?ional? (ceea ce, slav? Domnului, are!), dar s? o ?i aplice printr-o tactic? potrivit? – adic?, s? o implementeze a?a cum este ea gândit? pe hârtie, cheltuind banii în mod eficient. Aici ar putea ap?rea o mic? problem? pentru moment – vorba aceea: “Cu teoria st?m bine, dar practica ne omoar?!”. Problema vine din faptul c? pu?inii bani aloca?i anul trecut (5 milioane de euro, departe de cei 0,17% preconiza?i de UE) risc? s? nu aib? prea mare impact, dac? sunt distribui?i prin intermediul a nenum?rate organiza?ii interna?ionale care utilizeaz? fondurile pentru proiecte deja existente, concepute f?r? impulsul strategic al României.

Am petrecut aproape 4 ani ca responsabil regional pentru Programul Na?iunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) – organiza?ie care, împreun? cu Banca Mondial?, este cel mai mare repozitoriu de know-how în domeniul asistentei interna?ionale – ?i ?tiu c? proiectele nu se fac pe un col? de mas?. Ele sunt gândite cu mult înainte, împreun? cu donatorii ini?iali; deci, state c? România, care contribuie pe ultima sut? de metri la ceva conceput de al?ii (în interesul lor strategic), nu au cum s? trag? mare profit din contribu?ia pe care o fac. În absen?a unui num?r adecvat de func?ionari ?i exper?i la nivelul Ministerului de Externe (gestionarul fondurilor romane?ti), cine va urm?ri fiecare din cele aproape 20 de proiecte (interna?ionale sau bilaterale) la care a contribuit România anul trecut, astfel ca banii cheltui?i s? aduc? un beneficiu palpabil în contul nostru de donatori?

Asta nu înseamn? neap?rat ca MAE trebuie s? mobilizeze o armat? de func?ionari romani s? cutreiere Africa cu mapa sub bra?. ?i nu înseamn? nici c? trebuie s?-?i pun? toate ou?le într-un singur co?, investind to?i banii într-un mare proiect ca s? aib? astfel mai mult impact. Înseamn? doar ca lucrurile s? se fac? din timp ?i f?r? prip? – ceea ce ar fi posibil doar dac? colegii din Ministerul de Finan?e s-ar îndeletnici s? aloce fondurile pentru anul în curs la început de an, ?i nu la sfâr?it, cum a fost cazul acum…

De asemenea, ar ajuta dac? MAE s-ar consulta cu organiza?iile specializate din societatea civil? despre proiectele ce pot avansa interesele României în aren? interna?ional?, ajutând totodat? numero?i recipien?i. ??ri precum Republica Ceha, spre exemplu, aloc? o treime din fondurile pentru dezvoltare prin intermediul ONG-urilor, recunoscând astfel meritele acestor organiza?ii ca gestionari flexibili ?i eficien?i, buni cunosc?tori ai domeniilor în care activeaz?.

România, contrar Bulgariei ?i altor noi state membre ale UE, are deja format? o platform? a ONG-urilor specializate în dezvoltare – 37 de organiza?ii, de la cele sociale la cele umanitare ?i de la cele care activeaz? pentru drepturile omului la cele care lucreaz? la schimbarea mentalit??ilor prin cultur?. Pe majoritatea acestor oameni, care au avut s?pt?mâna trecut? deja cea de a doua lor Adunare General?, nu i-a?i v?zut niciodat? la televizor, b?tându-se în piept ca “ei sunt societatea civil? – atot?tiutorii ?i justi?iarii României!”. ?i, totu?i, exact asta au f?cut, f?r? s? se laude – au ?tiut cum s?-i ajute pe cei mai defavoriza?i decât noi ?i au restabilit astfel, acolo unde au activat, un important sim? al drept??ii, cât de mic, în numele României. Pentru asta, statul român nu trebuie s? le ridice statui, ci pur ?i simplu trebuie s?-i ajute s?-?i fac? treaba mai departe, stabilind, împreun? cu ei, care sunt acele proiecte de impact care pot pune temeinic steagul României pe harta donatorilor interna?ional

Categorie: Blog

De ce-i platim?

Posted on January 24, 2008 by Sandra Pralong

· http://www.revista22.ro/a-href-de-ce-i-platim-4268html-titlede-ce-i-platim-a-4268.html

Dat?: 24 ianuarie,2008

Autor : Sandra Pralong

Publicat în: Revista 22-Comentarii Economice ?i Politice

Titlul articolului: De ce-i platim?

Nu e nevoie sa fi fost în Bucuresti în ultimele saptamâni ca sa întelegi de unde vine frustrarea cetatenilor care-si platesc taxele în România. Dar ajuta daca ai escaladat macar o data munsii de namesi de pe trotuar, daca te-ai chinuit sa gasesti o mica potecuaa facuta din câteva urme de picior în zapada, profunde pâna la genunchi, lasate de alsi temerari care si-au luat inima-n dinsi si au traversat pe-acolo, pravalindu-se ca si tine, dezechilibrasi, în strada, în bataia masinilor care claxoneaza si împroaaca cu sloaie de zapada îndulcita cu noroi. Ajuta si mai mult când te prinzi ca nu numai autoritatile sunt (direct) de vina pentru cantitatea de gheaaa de pe trotuare, dar ca nici patronii de pravalii nu sunt mai grijulii cu trecatorii si nu se sinchisesc nici ei, cum te-ai aatepta, sa curete în faaa magazinelor lor. De cea Pentru ca, în absenaa unei legi care sa-i sina responsabili de bunastarea fizica a cliensilor potensiali (aaa cum este cazul în strsinatate, unde daca-mi rup piciorul din cauza neglijentei unui patron care nu si-a curatat trotuarul din fata vitrinei, pot sa-l dau în judecata, sa-i cer daune si sa câstig), ei prefera sa lase totul în grija edililor primariei, carora pusin le pasa. Deci tot la autoritatile publice ajungem, autoritati care nu-si fac treaba nici ca legiuitori, nici ca administratori ai domeniului public. De ce oare nu-si fac treaba, vesi întreba, când doar pentru asta sunt platiti din banii nostri, si platiti bine pe deasupra!a Psi când sa aiba timp sa faca ceva, când sunt ocupasi zi-lumina sa se certe, sa se rascerte si iar sa se certe între ei, ca aatele la piaata! Halal administrasie!

Ma întreb ce demon al masochismului ne îmbie în continuare sa ne suportam guvernansii si sa-i votam, când dau dovada de atâta nepasare si disprea pentru cetateni… Caci cu siguranaa nu din cauza incompetentei manageriale este Bucurestiul înca atât de înzapezit, cu trotuare în continuare impracticabile, chiar daca nu mai ninge de 10 zile… Nu-si trebuie nici 4 clase ca sa iei o lopata sa aduni zapada si sa organizezi brigazi care sa curete oraaul în timp record. Nu trebuie stiinaa pentru asta, ci voinaa! Înteleg ca si bani ar fi existat pentru o astfel de operasiune daca erau chibzuisi din timp—se pare ca au ramas sute de milioane de lei în conturile primariilor de sector pe 2007. Deci motivul pentru care Bucurestiul este un oraa total impracticabil în aceasta iarna este ca nimanui din primarie nu-i pasa de cetateni. Iar motivul pentru care autoritatilor nu le pasa de noi este pur si simplu ca le merge si aaa – noi, cetatenii, nu suntem suficient de exigensi si nu îi tragem la raspundere nicicum, doar ne plângem între noi, dar asta nu costa nimic pe nimeni (în afara de nervi).

Ei bine, eu una m-am saturat de pasivitate! si ca mine sunt probabil alte câteva milioane de romani care vor sa schimbe ceva. Doar ca majoritatea cetatenilor care s-au saturat la fel ca mine nu vad alta alternativa decât sa ridice din umeri si sa-si vada de treaba lor, înjurându-i printre dinsi pe guvernansi, iar când vine vremea alegerilor (sau a referendumurilor), pur si simplu nu se mai duc la vot. Dar asta nu-i o solusie pe termen lung – caci, aaa cum am vazut, de aproape 20 de ani suntem ostaticii nepasarii, ai obrazniciei si ai cinismului autoritatilor, care se sinchisesc doar de buzunarul lor doldora din furt, si nicidecum nu se preocupa de bunastarea noastra.

Constat, zi de zi, ca cetatenii României nu s-au descotorosit înca de mentalitatea care îi face sa creada ca ei sunt “mici” si fara de putere – de câte ori n-am auzit fraza asta, când m-am plâns cuiva despre ceva ce nu merge cum trebuie: “Doaaaaamna draga, eu sunt prea mic/mica ca sa pot schimba ceva, vorbisi cu tefii!”. O fraza la adapostul careia cei “mici si slabi” – dar mulsi! – se lasa în continuare calarisi de cei pusini si obraznici! Dar cetatenii uita ca, în plus de puterea votului, mai au si puterea banului – caci din taxele si impozitele lor se platesc salariile administrasiei publice si se alcatuieate bugetul de stat. Or, statul este în slujba cetateanului, si nu invers, cum înca mai cred romanii obianuisi cu epoca comunista de trista amintire. Ce-ar fi deci sa sistam într-o buna zi sa ne mai plstim taxelea Sa le refuzam astfel guvernansilor nostri banii de salariu si de cheltuiala si sa le amintim astfel ca attia sunt banii nostri si ca ne pasa de eia! Propun deci sa studiem împreuna posibilitatea de a intra cu tosii într-o “greva fiscala” – poate doar asta sa-i trezeasca un pic din nepasare pe alesii nostri. Cei interesasi sa exploreze aceasta idee sunt invitasi sa scrie la adresa: GrevafiscalaAyahoo.com.

Statele Unite ale Americii s-au creat ca aara independenta (si prospera) în momentul în care o mâna de cetateni din coloniile bostoniene au refuzat sa mai plateasca taxele pe ceai impuse de Parlamentul Englez si au aruncat marfa în apa în mijlocul portului. Pe de alta parte, autoritatile confederale elvesiene, atente cu prerogativele cantoanelor (care respecta democrasia directa), cer autorizasia cetatenilor înainte de a modifica sistemul federal de taxe si impozite. Pâna si flamboaiantul premier italian Silvio Berlusconi a ameninaat cu o greva fiscala în momentul în care nu mai era la putere. Iar autoritatile municipale americane din Springfield, Mass., au practicat o astfel de masura recent împotriva companiilor farmaceutice acuzate de practicarea unor preauri de monopol. De ce oare nu am exercita si noi dreptul de a ne face respectasi, drept pe care ni-l confera pâna la urma puterea banului nostru, cheltuit pentru salariile guvernansilor si batjocorit de ei în bugete care nu reprezinta prioritatile noastre.

Categorie: Blog