http://www.bookiseala.ro/tag/sandra-pralong : Sandra Pralong – De ce m-am întors în România

Autor: Marius Ghilezan

Data: 12.07.2010

Ceea ce se dorea a fi un résumé al unei miscari ideologice neopasoptiste, De ce m-am întors în Romania, colectia de texte ale diferitilor repatriati coordonata de Sandra Pralong, publicata de editura Polirom, este o excelenta sursa de   pasihanaliza exploratorie. Cartea mai putea sa se numeasca un tratat al neadaptarii.  Ca sa nu mai vorbim ca prea multa eseistica dilueaza misiunea revolutionara. Cei aproape 40 de romani reîntorsi în tara, fara a discuta între ei în prealabil, au reusit un excelent portet colectiv al complexelor umkehrung, termenul care defineste precis în psihologie acea stare de rasucire, cand zici una si faci alta.

“Noii pasoptisi” ai Sandrei Pralong nu sunt iluministii de care are nevoie societatea romaneasca. Citind notele unora ca Radu Florescu, Indrei Ratiu, Tereza Valcan, îti dai seama ca “salvatorii” fostei directoare a fundatiei Soros nu sunt decat niste parcimoniosi ai binelui, care nu au venit sa ofere, ci sa ia. Cand nu li se fac poftele devin critici. Putini dintre ei s-au implicat în actiuni sociale. Exceptie facand activistul social Dan Nicusor si fireste distinsii profesori Ion Vianu si Sorin Alexandrescu. Ceilalti din lista lui Sandra au gasit ferestre de oportunitate, ca sa nu mai spunem ca ei însisi recunosc ca nu si-au adaptat stilul de viata. Traiesc în microclimate pariziene, petrec concediile prin insule, nu coboara, precum autenticii pasoptisti, la talpa tarii, sa o educe, sa o lumineze, sa-i faca pe cei umili mai europeni. “Civilitate” nu exista în limba romana, chiar daca e formulat de un promotor al societatii deschise. Meritocratia este un termen peiorativ, în aceiasi limba.Oricum redactarea cam sufera si asta în conditiile în care coordonatorul se pretinde un mare buchisitor. Dar pripa, lucrul facut pe ultima suta de metri sunt caracteristici seculare ale romanilor din afara “civilitatii”.

Daca Paul Shalit si-a încercat nu stiu de ce pornirile poetice într-o carte ce se voia de analiza si de ce nu de învataminte, Gheorghe Zamfir a întrecut orice limita a indignarii. Numai ca nu am iesit batuti din scrisul sau, de parca noi am fi de vina, ca romani, ca el a fost fraierit si în Occident. Doru Braia scrie cat de greu e sa-ti gasesti un serviciu ca repatriat.

Banuiala ca Radu Duda i s-a livrat de servicii Principesei Margareta ni se confirma chiar din spusele ei: “ne întalneam accidental cu Radu în cele mai ciudate locuri, la fiecare sase luni, daca stau bine sa ma gandesc, în special la înmormantari: la cea a lui Ionesco, la Paris, apoi la cea a lui Corneliu Coposu. La înmormantarea lui, ne îndreptam spre cimitirul catolic, împreuna cu mii de alti oameni care venisera sa-i aduca un ultim omagiu. Eu si mama mea eram în masina la semafor si asteptam culoarea verde. Dintre miile de oameni, Radu a iesit de la metrou si s-a oprit la acelasi semafor.Nu este o coincidenta incredibila?” Nimeni din preajma Seniorului nu l-a cunoscut pe actorul din Iasi.

În alta ordine de idei, din punct de vedere al complexitatii analizei, demersul publicistic este unul matur care face o radiografie clara a starii de fapt, dar nu da solutii starii de drept. Multor conationali care trebaluiesc în spatele geamurilor fumurii ale multinationalelor le e greu sa înteleaga de ce romanii nu vor sa intre în “civilitate”.  Daca este sa cautam o carte de învatatura, nu De ce m-am întors în Romania e solutia.  Volumul de judecati limpezi poate fi alaturat cartilor lui Olivia Menning, lui Denis  Deletant care scria plastic ca “Romania se împusca mereu în picior,”  a atator straini care si-au dat cu parerea despre poporul roman.

“Fenomenul reîntoarcerii în locul parasit este unul exceptional, strict individual. O raritate statistica”, remarca Ion Vianu ca o concluzie.

Interesanta alaturare a unor personalitati marcante, cu mai tinerii scoliti prin Occident si reîntorsi. Printre randuri se pot citi o multitudine de prejudecati. Poporul roman sa fie chiar atat de rau?

Sandra Pralong, fost consilier al presedintelui Emil Constantinescu pe Relatia cu Romanii de Pretutindeni, in prezent presedintele Fundatiei SynergEtica; membru în conducerea a numeroase fundatii si asociatii internationale. Studii comerciale (Elvetia), de relatii internationale si stiinte politice (SUA). A fost director de comunicare al saptamanalului American Newsweek. În 1990 a pus bazele Open Society Fundation (Bucuresti), iar între 2002 si 2005 a fost cel mai înalt responsabil de comunicare pentru Europa si CSI în cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.