Arheologie feminina (VII) « sandrapralong.eu

Arheologie feminina (VII)

Posted on February 27, 2001 by Sandra Pralong

http://www.observatorcultural.ro/Sandra-PRALONG*authorID_582-authors_details.html

Data: 27 Februarie 2001 Num?rul 53

Autor: Sandra Pralong

Publicat în: Observatorul Cultural

Titlul articolului: Arheologie feminina (VII)

1. Ati putea sa enumerati valorile pe care le considerati esentiale pentru dumneavoastra?
2. Ati fi dispusa sa numiti:
– figura feminina din cultura romana pe care o apreciati in mod deosebit? De ce?
– in ce fel v-a influentat parcursul intelectual?
– personalitatea feminina din cultura universala pe care o admirati? De ce?
– dar din mitologie?
3. Aveti o expresie celebra pe care o aplicati ca pe o formula de viata? Daca da, care este aceasta?

4. Exista vreo descriere a dumneavoastra facuta de un barbat si in care va recunoasteti? De ce?
5. Ce inseamna sa fii femeie in Romania de azi?
E dificil? E provocator?
6. Ce ar reprezenta feminitatea
pentru dumneavoastra ca valoare pozitiva?
Dar negativa?

Sandra PRALONG
1. In primul rind: onestitatea. Multe decurg din ea, cum ar fi increderea si respectul (pentru ca greu respecti pe cineva pe care-l minti. Si contrariul este valabil: greu minti pe cineva pe care-l respecti cu adevarat). Dar pentru ca sinceritatea sa nu dauneze e bine sa fie acompaniata de tact. Din pacate, majoritatea oamenilor onesti au prea putin tact si cei cu tact au prea putin curajul de a fi onesti. De asemenea, cred in importanta bunavointei (prea putin practicata la noi, cred). Curajul – o alta valoare-cheie pentru mine, si toleranta. De asemeni, detasarea care te face sa vezi lucrurile in perspectiva mi se pare valoroasa, dar cred si in importanta pasiunii, a implicarii depline – toate la timpul lor. Echilibrul si umorul mi se par esentiale si ele. Si mai ales umorul despre sine. Ideal este sa nu te iei pe tine insuti in serios, dar sa iei foarte in serios ceea ce faci si ceea ce spui.

2. In general nu apreciez oamenii dupa sex, dar pentru ca aceasta este intrebarea… (vad ca am uitat sa adaug mai sus ca valoare „disciplina“, nu obedienta, ci disciplina interioara sau interiorizata!). Deci in cultura romana o apreciez pe… Ana de Noailles, nascuta Brancoveanu – prea putin cunoscuta la noi, dar extrem de cunoscuta in lumea francofona ca scriitoare „franceza“. Si pe mama lui Stefan cel Mare. „Du-te la ostire, pentru tara mori“ – aia mama, ala fiu! Dar mai ales am o afectiune deosebita pentru Regina Maria. Mica englezoaica a devenit mai romanca decit multi romani si a facut mai mult bine acestei tari decit multi dintre oamenii politici neaosi! In cultura universala? Pe Eleanor Roosevelt, care a trecut peste o timiditate bolnavicioasa ca sa dea contur programelor Natiunilor Unite si sa mobilizeze suport si fonduri pentru cauzele in care credea.

3. In diferite faze din viata au aparut alte „mantre“, in functie de obstacolele de trecut. Nu am expresii celebre, ci expresii practice. Acum am doua, pe care le stiu in engleza. Una este „we’ll cross that bridge when we’ll come to it“ (o sa trecem peste podul asta cind o sa ajungem la el). Este o expresie pe care o intrebuintez adeseori in Romania, caci multi din jur se ingrijoreaza prea des pentru lucruri pe care nu le pot controla la momentul respectiv. A doua este mai curind pentru mine: cum sint perfectionista si mai curind pedanta, trebuie sa-mi repet intruna „if it ain’t broken, don’t fix it“ (daca ceva nu e stricat, nu-l „repara“). Mai este si versiunea noastra: „mai binele este dusmanul binelui“, dar citeodata este inteleasa ca „las’ ca merge si-asa“, ceea ce este unul dintre cele mai nefaste naravuri ale noastre.
4. Da, „une emmerderesse“ – ceea ce nu este tocmai elegant, dar este spus cu afectiune pentru a descrie pe cineva exigent, plin de sarm, dar si un pic agasant, care cere un pic mai multa atentie decit ar fi dispusi cei din jur sa-i ofere. Nu este golanescul „emmerdeuse“, care descrie doar o persoana agasanta, ci este un cuvint plin de tandrete, inventat de Victor Hugo.
5. Sa fii femeie azi in Romania? Cred ca este inca destul de dificil sa fii cu adevarat om, in toate sensurile cuvintului.
6. Pe talerul pozitiv al feminitatii as pune lucruri destul de banale, dar indispensabile, cum ar fi intuitia, atentia la aproapele tau, daruirea, empatia, seriozitatea si puterea de munca. Pe talerul minus: ipocrizia (cu toate ca este din ce in ce mai „unisex“) si, mai ales, lipsa de incredere in sine.