Interviu în revista Juridice.ro: „Suntem ultima generatie de oameni „biologici” normali, ne-augmentati tehnic cu cipuri”

Posted on February 24, 2025 by Sandra Pralong

În februarie 2025, Sandra Pralong, Consilier de Stat în cadrul Departamentului pentru Relatia cu Romanii din Afara Granitelor, a oferit un interviu revistei Juridice.ro, într-un dialog cu Alina Matei:

„Alina Matei: Multumesc, stimata doamna Sandra Pralong, pentru timpul alocat cititorilor JURIDICE.ro. Va propun sa discutam despre lumea românilor. Ati calatorit, ati cunoscut oameni, ati scris carti, dar, mai ales, ati citit enorm. Exista o astfel de lume?

Sandra Pralong: Eu multumesc pentru oportunitate. E interesanta întrebarea Dvs. Cred ca exista o lume a fiecaruia dintre noi si apoi, în functie de caracteristici comune, ar putea aparea si „o lume” de grup, în speta „a românilor”… În perceptia mea, daca exista o lume a românilor din strainatate, aceasta este pe de o parte o lume a nostalgiei, o lume a dorului, dar si una a frustrarii datorata departarii –si îndepartarii– fata de oamenii si locurile dragi. Pe de alta parte, pentru cei mai tineri, strainatatea este si lumea oportunitatilor, a autodepasirii si a performantei.

Am început cu lumea Diasporei pentru ca românii din afara tarii traiesc si muncesc (sau studiaza) în medii mai asezate decât cel din România. Lumea noastra, aici în tara, este una mai zbuciumata, mai nesigura, dar si mai palpitanta pentru cei care apreciaza surprizele ?i un anume spirit de aventura… Cred ca era si un vechi slogan turistic care a încapsulat perfect aceasta perceptie: Romania, always surprising! E un adevar!

Alina Matei: Ce loc ocupa România în lumea românilor? Când îsi aduc aminte de România? Poate nu întâmplator legiuitorul român prevede ca pentru exercitarea anumitor profesii este obligatorie depunerea juramântului cu referire la tara (militarii, de exemplu).

Sandra Pralong: Cred ca fiecare om are undeva un atasament special, organic si mai ales afectiv la „glia” din care provine (chiar daca nu o recunoaste mereu explicit). „Sângele apa nu se face” spune, întelept, românul, amintind nu doar de legaturile de rudenie, dar si de atasamentul fata de sol, de pamânt, si de tot ce provine si ne leaga de el: roade, miresme, datini…

Suntem — din fericire — un popor foarte atasat la traditie, iar aceasta ne tine împreuna atât între generatii „pe verticala”, cum ar veni, cât si „pe orizontala”. Pentru românii din strainatate, Sarbatorile, Biserica, obiceiurile, parfumul si gusturile de acasa ne tin legati unii de altii si pe fiecare dintre noi de tara.

Cred ca ideea de „România” este o prezenta constanta în constiintele noastre când suntem departe, indiferent de cum ne raportam la ea, în bine sau, uneori, în mai putin bine…

În tara, cred ca relatia noastra cu România este mai complexa si mai delicata. Sunt evenimente si momente care ne unesc si altele care ne dezbina. În plan politic, din pacate, s-a generat o falie tot mai adânca, mostenita din comunism si înca neaplanata, între guvernanti si guvernati — primii înca se cred „stapâni”, iar ceilalti nu îsi constientizeaza pe deplin puterea si drepturile date de democratie, iar astfel omit sa ceara permanent socoteala celor care îi conduc.

Aveti perfecta dreptate, Juramântul de Credinta este necesar în orice profesie care se doreste a fi în serviciul public, dar si mai important este ca acest juramânt sa nu fie o formalitate, ci un adevarat angajament, pe deplin respectat.

Personal, as mai adauga si o alta profesie, jurnalismul, careia i-as propune un juramânt similar celui facut de medici – primum non nocere, în primul rând nu dauna! Îmi pare ca presa noastra s-a polemizat mult prea tare, inducând temeri permanente. Polemica constanta nu poate fi în serviciul cetateanului care are nevoie sa-si exerseze propriul spirit critic prin accesul la informatii obiective si echilibrate.

Alina Matei: Care credeti ca este caracteristica de baza a românilor? Dar o prima meteahna?

Sandra Pralong: E un pic periculos sa generalizam. Daca totusi o facem, cred ca, la fel ca toata lumea, avem calitati si defecte în oglinda: creativitatea, de exemplu, ne face poate mai nerabdatori, mereu cautam ceva nou… În domeniul public aceasta calitate, care ne face ‘descurcareti’, ne si împiedica sa construim pe ce am mostenit de la predecesori — câteodata am impresia ca traim în plin mit al lui Sisif, cel condamnat sa urce mereu o stânca în vârf de munte si odata adusa în vârf, sa o vada luând-o la vale, iar el repeta la infinit aceeasi miscare, neajungând niciodata sa ramâna în vârf.

Sau, spre pilda, o alta calitate a noastra, adaptabilitatea, adesea ne face mai putin statornici, inclusiv în promisiunile facute si în aderenta temeinica la un set de valori…

În alte cuvinte, calitatile pot ascunde si defecte, asa cum toate medaliile au si un revers.

Alina Matei: Dar cu valorile cum sta lumea românilor? Ce valori nu au fost asimilate înca?

Sandra Pralong: Ati pus degetul pe rana! Cred ca pierdem treptat atasamentul la valorile care ne-au calauzit odata si au facut din România o tara cu adevarat prospera, asa cum a fost tara între cele doua Razboaie.

Ma uimeste, spre pilda, salutul, auzit la tot pasul, care ureaza: „Serviciu usor!” Este, din perspectiva mea, un mare neajuns. Nimic din ce e „usor” nu poate fi pe deplin satisfacator – valoarea vine din sens si din sentimentul unei victorii, din efort. Nu poti face nicio treaba însemnata cu „serviciu usor”… „Spor la treaba!” ar fi un îndemn mai potrivit si ceva mai productiv în opinia mea…

Vorbeam mai sus de calitatile care ascund si defecte, lista e foarte lunga pentru ca suntem un popor talentat.

Alina Matei: Faptul ca ne dorim „o tara ca afara” este fezabil pentru români? Poate ca ne dorim ce au altii pentru ca nu stim ce vrem cu adevarat. Si atunci uitatul în gradina altuia, în curtea vecinului te scuteste de originalitate. Copiatul nu da asa mari dureri de cap…

Sandra Pralong: Cred ca ar trebui sa ne uitam în primul rând la noi însine si la tot ce au realizat deja generatiile trecute. La începutul secolului XX, spre pilda, Leul românesc era la paritate cu Francul francez, România era tara în care veneau la lucru agricultori ?i arendasi din Elvetia, iar belgiencele erau angajate ca doici sa se îngrijeasca de copiii românilor înstariti. Pe de alta parte, tot atunci, în ceea ce azi numim „mediile defavorizate”, o vaduva de razboi îsi putea creste singura copiii si îi putea trimite la oras la Liceu sau Universitate. Avem aceste exemple din trecut, ne trebuie doar ambitia de a ne ridica din nou la înaltimea acelor realizari ale înaintasilor nostri.

Pe de alta parte, în ultimele doua decade de apartenenta la UE, am facut un salt urias, PIB-ul României aproape s-a dublat, rata de convergenta se ridica la aproape 80% din media Uniunii si am depasit venitul pe cap de locuitor al unor tari la care ne uitam odinioara cu ceva invidie cum ar fi Grecia, Ungaria, Croatia, Slovacia sau, în curând, chiar Portugalia.

Aceasta remarcabila reusita trebuie celebrata, suntem deja „o tara ca afara”, ne trebuie doar sa constientizam aceasta izbânda. Si ne mai trebuie ca beneficiile unui trai decent, „ca afara”, sa fie raspândite omogen, astfel încât în fiecare catun sa ne bucuram de accesul la aceleasi servicii ca afara: gradinita, cabinet medical, farmacie, banca, biblioteca, sala polivalenta pentru spectacole etc.

Trebuie sa întinerim mediul rural si sa încurajam returul românilor din strainatate oferindu-le oportunitati pe masura aspiratiilor lor la bunastare si la o viata decenta.

Alina Matei: Care a fost rolul sanselor în lumea românilor în ultimii 20-30 de ani? Plecarea din tara a românilor, de exemplu, – sansa pentru ei, nesansa pentru tara lor?

Sandra Pralong: Daca e sa ne uitam în Istorie, România e o tara binecuvântata cu mult noroc. Cu toate astea, cred ca ideea de sansa sau nesansa este relativa si circumstantiala, ea se poate schimba de la o zi la alta pentru aceeasi persoana, daramite pentru grupuri largi sau tari cum ar fi România. Nimic nu este fixat pentru totdeauna, de aceea este greu sa generalizam.

Pentru unii, plecarea din tara a fost o sansa, o aspiratie la auto-realizare, pentru altii o necesitate, sursa de frustrare si nefericire. Dar trebuie sa întelegem ca avem cu totii de câstigat din experientele facute de români în strainatate. Ei capata expertiza, deprinderi, contacte etc. pe care nu le-ar fi avut în România.

Tara noastra ar fi mai câstigata daca s-ar întoarce cât mai multi în tara cu acest bagaj de cunostinte acumulat în strainatate, dar, daca românii nu o fac, important este ca ei sa-si întoarca macar privirea înapoi spre tara, chiar daca nu se întorc definitiv.

Administratia Prezidentiala si Guvernul au elaborat în ultimul timp numeroase proiecte motivante pentru cei care considera întoarcerea în tara cum ar fi fonduri pentru proiecte antreprenoriale si credite preferentiale pentru locuinte, inclusiv consiliere psihologica daca aleg sa se întoarca sau ghiduri detaliate care le faciliteaza revenirea si le netezesc calea spre piara muncii, le simplifica demersurile administrative, integrarea copiilor în scoli, accesul la servicii medicale, repatrierea bunurilor etc.

Cum spuneam, întoarcerea românilor ar fi o sansa pentru România, dar pentru ca ea sa devina realitate, ne trebuie mai multa încredere în noi si între noi, precum si posibilitatea de a crea un adevarat parteneriat între autoritati si cetateni.

Alina Matei: Ce pot învata tinerii de la adultii de azi: oameni de cultura, profesori, politicieni, academicieni?

Sandra Pralong: Mereu învatam cu totii unii de la altii, nu? Cred ca ceea ce este caracteristic generatiei „mature” este rezilienta, abilitatea de a trece cu bine peste obstacole — gânditi-va doar la ce schimbari fundamentale s-au petrecut în viata oamenilor care au azi 50, 60 de ani sau mai mult si care au trecut cu brio de la teroarea ceausista la libertate, de la privatiuni de tot felul la abundenta, de la comunicarea cenzurata la ubicuitatea Social Media etc. Nu e usor sa te adaptezi si totusi majoritatea a stiut sa se reinventeze în democratie si libertate, iar aceasta capacitate este, dupa parerea mea, o sursa de inspiratie pentru noi toti!

Alina Matei: Limba româna cum înfrumuseteaza lumea românilor?

Sandra Pralong: Din punctul meu de vedere orice limba reprezinta o ancora pretioasa pentru locutorii sai, iar cea româna este una speciala deoarece ne da acces si la toate limbile latine, ajutându-ne sa le învatam mai usor, ceea ce este un mare avantaj.

De asemenea, e important sa pretuim faptul ca româna este o limba extrem de bogata în nuante, deci foarte versatila, iar asta permite o expresie artistica, literara si poetica de mare calitate. Totul este sa-i pastram regulile si puritatea si sa n-o deformam, caci limba ne structureaza gândirea iar de calitatea gândirii depinde tot ce realizam si construim în viata.

În plus, limba noastra este mai cautata decât am putea crede: închipuiti-va ca în lume exista 59 de lectorate de limba româna (catedre unde se preda limba româna studentilor straini!), prezente în 37 de tari de pe 5 continente. De asemenea exista peste 450 de cursuri de „Limba, Cultura si Civilizatie Româna”, predate generatiilor de copii români din strainatate (peste 10.600 de elevi). Daca adaugam si traducerile operelor romanesti vedem ca, în ciuda impresiei ca suntem o „cultura mica”, limba noastra este foarte prezenta în lume, la fel ca si românii…

Alina Matei: Care este perspectiva dumneavoastra despre Inteligentele Artificiale?

Sandra Pralong: Cred ca suntem ultima generatie de oameni „biologici” normali, ne-augmentati tehnic cu cipuri si diverse implanturi care sa ne sporeasca performanta în mod artificial. În nazuinta de a-si depasi mereu limitele, omul încearca sa se asemene cât mai mult cu Creatorul si sa devina atotputernic si atotstiutor… Aceasta nazuinta este motorul progresului si nu are limite dar, necontrolata, ea poate deveni distructiva.

Alina Matei: Cea mai mare realizare a dumneavoastra care este?

Sandra Pralong: Nimic din ce am realizat nu poate fi mai important decât dorinta mea (si, sper, capacitatea) de a da oamenilor cu care interactionez mai multa încredere în propriile lor forte si în puterea lor de a schimba în bine lumea din jur… Doar ceea ce investim în oameni este trainic si de valoare, restul, este efemer si se poate narui într-o clipa.

Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru cititorii J si pentru cei care fac J.

Sandra Pralong: În primul rând transmit felicitari atât echipei redactionale, cât si celei tehnice, pentru profesionalismul si calitatea platformei — iar pe cititori îi felicit pentru ca aleg acest site. Exigenta lor sporeste performanta Dumneavoastra. Felicitari!

Alina Matei: Multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine!

Sandra Pralong: Eu va multumesc pentru oportunitate. Mult succes în continuare!

Interviul este disponibil si aici: https://www.juridice.ro/771373/sandra-pralong-suntem-ultima-generatie-de-oameni-biologici-normali-ne-augmentati-tehnic-cu-cipuri.html