Interviu Marca-Ro – 5 decembrie 2015

Posted on December 30, 2015 by Sandra Pralong

marca_ro_v9

 

Cristian Bucur: Acum, la aproape 3 luni de cand ati fost numita in functia de consilier pentru diaspora al Presedintelui, vi se pare ca este mai greu sau mai usor decat v-ati imaginat?

Sandra Pralong: Am invatat sa nu mai am asteptari, asadar nu mi-am imaginat ca va fi ceva diferit de ceea ce este de fapt. Dar adevarul este ca am sansa unui punct de reper deoarece am mai fost intr-o pozitie similara in mandatul Presedintelui Constantinescu. Evident Diaspora este foarte diferita asadar si chestiunile de rezolvat sunt altele. Dar, fara sa cad in lirisme siropoase, simt ca pe un mare privilegiu oportunitatea de a-mi servi tara iar asta nu este ceva greu sau usor cat este mai curand o menire, un scop in viata si este, de fapt, ceea ce m-a adus inapoi in tara in 1989. Ca si dumneavoastra si alte 3 milioane de romani, si eu sunt o romanca din strainatate, m-am nascut in Romania dar am copilarit in Elvetia si trait in SUA pana in 90. Si m-am intors. Cum sper s-o faca si multi altii.

Cristian Bucur: Care ar fi motivele pentru care romanii care si-au parasit tara de origine sa participe intr-un fel sau altul la „viata comunitara” romaneasca?

Sandra Pralong: Motivatia de a participa depinde de aspiratiile fiecaruia deci nu pot vorbi decat pentru mine. Spre pilda, am fost crescuta, de un bunic General, in ideea ca viata nu-ti apartine in totalitate ci ea apartine deopotriva comunitatii in care te-ai nascut si celei in care traiesti, comunitati carora trebuie sa le fie mai bine datorita trecerii tale prin lumea aceasta… Asadar eu una nu pot concepe viata ca fiind implinita fara sa dau ceva inapoi, in speta, tarii mele. Chiar daca nu in mod explicit, cred ca acest rationament se aplica si tuturor celor care au simtit intensitatea bucuriei pe care ti-o procura faptul de a da ceva mai departe si de a face lucrurile mai bune pentru cei din jur. Parintii au experienta asta zi de zi… Ca sa ma intorc la intrebare, nu e suficient sa vrei sa dai ceva inapoi ci trebuie sa ai si cui. Cred ca romanii de peste granite au acumulat experiente si expertize remarcabile, de care Romania are mare nevoie. Ei sunt niste “noi pasoptisti”. Ar fi minunat daca si cat mai multi dintre ei ar simti chemarea de a transfera cunostintele acumulate in strainatate inapoi spre tara, iar asta la toate nivelele, de la inteligentele de Premiu Nobel la asa zisii capsunari avem slava Domnului suficient din fiecare… La Cotroceni chiar la aceasta chestiune lucram acum, cladim un cadru si canalele prin care acest transfer de expertiza si de cunostinte sa fie posibil intre romanii din Diaspora si cei din tara.

Cristian Bucur: De ce credeti ca sunt multi romani in lume care atunci cand intalnesc alti romani, se feresc, evita sa vorbeasca romaneste, etc?

Sandra Pralong: Iarasi chestiunea aceasta difera de la o persoana la alta. Nu pot sa vorbesc decat pentru mine, iar eu una sunt mai curand emotionata de cate ori, in strainatate, aud pe strada oameni vorbind romaneste si intru lesne in vorba cu ei, departe de a ma feri, ma bucur! Altii insa, si ma gandesc aici mai ales la experienta oamenilor din generatia mamei mele, care traieste de 44 de ani in Elvetia, au trait trauma supravegherii ubicue a Securitatii si au ramas cu aceasta, sa-i zicem, tara. Oricum, schimbarea generationala isi face efectul si pe masura ce situatia in Romania se limpezeste, oamenii au mai putine temeri si incep sa vada statul mai curand ca pe un partener decat ca fiind ceva de care sa te feresti.

Cristian Bucur: Ce ati putea spune despre viata asociativa a comunitatilor din diaspora? Dar despre cea Nord-americana?

Sandra Pralong: Cred ca societatea civila romaneasca, oriunde ar fi ea, fie in tara, fie peste granite, se organizeaza din ce in ce mai bine pentru ca oamenii au capatat constiinta faptului ca functionarea democratiei depinde in primul rand de ei si de abilitatea lor de a tine autoritatile responsabile. In strainatate si mai ales in America de Nord imi pare ca lucrul acesta vine poate mai firesc decat in Romania sau chiar si in Europa. Simt o mai mare aplecare pentru calitatea democratiei din partea grupurilor formale sau informale din America de Nord decat din Europa, unde oamenii pun mai curand probleme punctuale, nu sistemice si masor asta in primul rand prin mesajele si cererile pe care le primim la Cotroceni. De asemenea, apropo de America de Nord, imi pare ca distanta sporeste dorul de tara si observ o mare efervescenta culturala mai ales in Canada, sau poate sunt eu abonata la listele bune… Imi pare ca aveti cativa romani foarte inimosi care isi iau in serios “romanitatea” si pun mult suflet in a crea coeziune in jurul identitatii nationale. Felicitari tuturor, apreciem cu totii ceea ce faceti!

Cristian Bucur: Sunt din ce in ce mai multe voci care se intreaba cand romanii de pretutindeni vor fi organizati. Ce credeti despre acest lucru?

Sandra Pralong: Sincer, mi vine sa va intreb la randul meu: Organizati de cine? Cine ar trebui sa-si asume acest rol? Nu credeti ca depinde de fiecare grup in parte? De altfel, observ semne foarte imbucuratoare ca mentalitatea de “a astepta” in permanenta ca altcineva sa faca treaba pentru noi se pierde si ca oamenii au inteles, in fine, ca fiecare este responsabil pentru soarta sa. Asadar, acelasi lucru este valabil si pentru Diaspora. Romanii vor fi bine organizati atunci cand vor vrea cu adevarat sa traiasca altfel decat o faceau pana acum si… atunci se vor organiza!…

Cristian Bucur: Inainte de 1989, serviciile de securitate au infiltrat comunitatile de romani, ce credeti ca s-a intamplat cu aceste persoane dupa 1989?

Sandra Pralong: Intreaga structura a statului era diferita inainte de 1989 iar asta include si Serviciile si rolul lor in stat. Personal nu stiu ce s-a intamplat cu oamenii trimisi “in misiune” dar vreau sa cred ca fiecare regreta daca a fost unealta unui regim opresiv care a saracit Romania nu doar din punct de vedere material dar mai ales moral si intelectual.

Cristian Bucur: Sunt voci care spun ca ar exista in continuare interese controlate de serviciile din tara pentru a influenta diaspora in anumite directii. Un exemplu ar fi crearea de asociatii sprijinite de DPRRP in conditiile in care exista deja asociatii cu acelasi profil.

Sandra Pralong: Din nou nu inteleg prea bine felul in care puneti problema pentru ca insinuati niste lucruri care in realitate nu cred ca exista. Oricum doar colegii de la Ministerul de Externe pot raspunde pentru activitatea Departamentului lor.

Cristian Bucur: Sunt legale filialele partidelor politice in diaspora?

Sandra Pralong: Colegii juristi imi spun ca, prin Statut, orice partid poate sa constituie, la nivel national, o organizatie pentru diaspora. Filialele partidelor politice din diaspora s-au putut infiinta prin introducerea de prevederi speciale destinate comunitatilor romanesti in statutele politice ale partidelor importante, cu trimitere la legislatia statului pe teritoriul caruia se afla. Asadar cred ca dvs. stiti mai bine ce este legal in Canada in aceasta privinta.

Cristian Bucur: Ce ar putea face diaspora pentru Romania? Dar Romania pentru diaspora?

Sandra Pralong: Cred ca lucrul cel mai important este pur si simplu sa-i pese… Restul vine de la sine daca-ti pasa cu adevarat!

Cristian Bucur: V-as ruga sa transmiteti un mesaj romanilor de pretutindeni. Dar celor din America de Nord?

Sandra Pralong: As vrea sa realizam ca onorand Romania, ne onoram pe noi insine! (Si invers…) Iar atunci cand ne onoram pe noi insine totul devine posibil, inclusiv sa castigam respectul celorlalti!

 

Sursa: Interviu Marca-Ro, Sandra Pralong: “Observ o mare efervescenta culturala in Canada”, 5 decembrie 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CAUTA



VIDEO


TEDxBucharest

ULTIMELE ARTICOLE

ARHIVA

RETELE SOCIALE