Povestea remarcabila a unei femei obisnuite: Sandra Pralong

Posted on July 19, 2011 by Sandra Pralong

Schimbarea mentalitatii printr-o atitudine pozitiva

Sandra Pralong este consilier ONU si fondatoarea fundatiei SynergEtica si a Fundatiei Soros, fundatie ce urmareste sa promoveze modele pentru dezvoltarea unei societati bazate pe libertate, responsabilitate si respect.

“Cred ca am fost nominalizata pentru o “atitudine” mai curand decat pentru o poveste anume, sau macar asa doresc sa cred. Si mai cred, fara sa fiu pretentioasa sau lipsita de modestie, ca aceasta atitudine face orice poveste posibila, ea face povestile “de succes” indiferent de domeniu. Aceasta atitudine este una optimista care se uita la viata ca la o “profetie auto-realizata”, adica o atitudine in care constientizezi ca in viata se intampla fix ce crezi ca se va intampla. De fapt romanul, in intelepciunea sa, are o vorba: “De ce ti-e frica nu scapi!”. Uitam insa ca si latura pozitiva este la fel de adevarata, adica: “Dorintele tale intotdeauna devin realitate” cu conditia sa fi perseverent si rabdator, si sa ai incredere si credinta, atat in tine insuti cat si in providenta!

Eu am avut sansa sa ma formez in strainatate si mi-am insusit acest optimism luminos care a facut posibile toate realizarile lumii civilizate. Dorinta mea, revenind in Romania imediat in ’90, a fost sa insuflu cumva aceasta stare de spirit celor din jur. Intr-un fel, tot ce am facut in ultimii 21 de ani a fost sa incerc sa combat negativismul, defetismul, pesimismul si atitudinea noastra “carcotasa” care se uita mereu la partea jumatate goala a paharului. Cu asa atitudine nu poti construi nimic. Fie ca e vorba de institutiile pe care le-am creat (Fundatia Soros, Synergy Communications, Fundatia SynergEtica, Ambasada Artelor) de incursiunea in politica ca si Consilier al Presedintelui Romaniei inainte de 2000 sau de proiecte precum “Noii Pasoptisti”, “Nesimtirea Ucide!”, “Misca-ti Bunul Simt!”, etc., sau, mai nou, cartea, peste tot am incercat sa catalizez o stare de spirit in care cuvantul “imposibil” ar trebui, pur si simplu, eliminat din vocabular. Se pare ca, macar un pic, am reusit.

Cred ca proiectele la care am participat au schimbat macar un pic lumea din jur. Pentru ca o mana de oameni au crezut ca se poate crea o Fundatie echidistanta si nepartinitoare chiar si in Romania anilor ’90, mii de oameni au trecut de selectii riguroase si au obtinut burse de studiu sau finantari de proiect de la Fundatia Soros. Pentru ca voluntarii Fundatiei SynergEtica au crezut ca Romania se poate transforma intr-o “tara in care chiar merita sa traiesti”, sute de tineri au participat la Cafenelele Pasoptiste si au demonstrat ca isi pot aduce o contruibutie in comunitate, iar zeci de liceeni au batut obrazul bucurestenilor indemnandu-i sa se comporte civilizat pe strada si in locurile publice.

In cadrul ONU ma ocup de problematica de gen. Am creat, impreuna cu Universitatea Bucuresti, o serie de dezbateri intitulate “Romania la Feminin” si avem colocvii lunare despre “Politica la Feminin”, “Economia la Feminin”, “Stiinta la Feminin”, “Educatia la Feminin”, “Sanatatea la Feminin”, etc. Astfel, zeci de tineri capata o perspectiva atat teoretica cat si practica asupra contributiei femeilor in viata noastra de zi cu zi. De asemenea, tot cu colegii de la Universitate dar si de la Academia Romana, adunam laolalta intr-un raport tematic toate cunostintele pe care le avem in momentul de fata in Romania despre problematica de gen. Raportul, ce va fi lansat in toamna, doreste sa aduca o contributie atat celor care studiaza domeniul cat si celor care fac politici publice pentru echitatea dintre sexe in Romania.

Cea mai mare satisfactie, cand dai totul si pui mult suflet in ce faci, este sa constati ca atitudinea asta este contagioasa. Se creaza astfel acel cerc virtuos din care ies lucrurile marete sau macar cele care te ung pe suflet! Cea mai mare sustinere o primesc din partea mamei mele, care este totodata si cel mai aspru critic.

Ma motiveaza convingerea ca am fost privilegiata sa am experienta libertatii cand in tara era prapad, si sentimentul ca am o datorie sa dau ceva inapoi tarii mele. Ma entuziasmeaza tinerii din Romania. Cred ca sunt exceptionali. Faptul ca traiesc intr-un sistem mai curand “haotic” are si o parte buna – le ascute simturile si inteligenta, ii face mai creativi si mai intreprinzatori.

In acest moment raportul de gen va fi lansat la toamna, conferintele continua iar restul proiectelor vor continua si ele dupa vacante. Pe viitor, doresc sa continui si sa termin ce am inceput si, in plus, mai am doua proiecte de carte. Cum m-as descrie? Sunt un om. Care nu are nici merit nici vina ca s-a nascut femeie. Si un om care si-a luat ca misiune sa dea putere si incredere celor din jur.

Tuturor femeilor care viseaza la o schimbare in bine in viata lor le-as spune faptul ca singura libertate adevarata pe care o avem este aceea de a alege atitudinea cu care intampinam viata zi de zi.”