România la 18 ani « sandrapralong.eu

România la 18 ani

Posted on December 18, 2007 by Sandra Pralong

· http://www.revista22.ro/romania-la-18-ani-4193.html

Dat?: 18 Decembrie, 2007
Autor: Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22- Comentarii Economice ?i Politice
Titlul articolului: România la 18 ani

O bun? prieten? din Paris a mamei, auzind c? în fiecare s?pt?mân? îmi v?rs n?duful într-un articol, mi-a spus: “Dar nu e bine s? scrii doar despre ce nu merge, trebuie s? ai ?i un mesaj pozitiv”. Cred c? are dreptate, deci îmi iau angajamentul s? am ?i ceva bun de spus începând de azi. Dar, dat fiind c? un articol de revista reflecta o stare de spirit – fie ea trec?toare -, faptul c? trebuie s? m? constrâng s? privesc ?i partea plin? a paharului spune deja multe în sine ?i despre mine în aceast? perioad?, dar ?i despre ce este în jur…

Îmi propun deci s? m? uit la adolescen?? Românie, proasp?t logodit? cu un tân?r de bun? familie european?, în zilele majoratului ei. Cine este ea? ?i ce aduce în familia în care a intrat?

Cu siguran?? aduce mult? frumuse?e – o frumuse?e pu?in s?lbatic?, e-adev?rat, dar o frumuse?e profund? ?i s?n?toas?. “Gene bune”, ar spune prietena din Paris a mamei. Pe România, dac? ar fi s? o descriu ca pe o fiin??, o v?d înalta ?i sub?ire, brunet?, cu ochi alba?tri ?i tenul smead, c-un râs puternic, dar cu o voce pl?pând?, când are în fine ceva de spus. E timid? ?i nu prea ?tie ce vrea. Un pic smucit? ?i nu prea manierat?, încurca tacâmurile la masa – neobi?nuit? cu atâtea feluri de mâncare – ?i pune coatele pe lâng? farfurie. În general, mai are multe de înv??at – st?pânirea de sine, polite?ea – ca s? fie o adev?rat? “lady” în lumea în care a intrat.

Dar acum poate în fine s? se relaxeze, s? se lase s? gândeasc?, c-o face tare bine – am uitat s? v? spun c? este sclipitor de de?teapt? ?i de iute la minte ?i c? le înva?? pe toate într-o clip?. Doar c? nu ?i-a g?sit înc? vocea – nu ?tie bine cine este ?i ce rol are în aceast? mare familie în care a intrat. Pentru moment, e pe post de rebel?.Face prostii (mai mari sau mai mici) care agaseaz? ?i, în loc s?-?i asume r?spunderea, da vina pe al?ii. Iar asta enerveaz? cel mai tare. C?ci, cu toat? profunzimea ei de sentimente, e înc? un pic imatur? pentru vârsta ei – dar are antecedente familiale, e de în?eles. A crescut mai mult singur?, tat?l fugar, iar mama ?i familia s-au sacrificat ca s? o aduc? pe lume ?i-au murit la na?tere. P?rin?ii adoptivi au încercat s? o înregimenteze într-o alt? lume, s?-i preg?teasc? un alt destin. Ea s-a zb?tut, mititic?, s? scape de soarta ce i se pecetluise ?i a r?mas cu apuc?turi de golan. A fost b?tut? ?i abuzata de mic?, deci nu este de mirare violenta de care d? dovad?; dar, intrând într-o familie tihnit?, cu siguran?? se va lini?ti ?i ea. Important este s?-?i g?seasc? acum calea. Ce are ea de dat lumii în care se g?se?te? Doar nu este o hoa??, cum spun unii care au v?zut-o furând, ?i nici o mincinoas? – dac? o face, este din lene sau din nep?sare ?i, în general, din faptul c? nu prea ia via?a ?i mai nimic foarte în serios. Dar clar, ceva de spus are – firea ei tr?deaz? o mare puritate, o inocent? înduio??toare sub manierele de mahala. E plin? de contraste aceast? tân?r? Românie de 18 ani. A tr?it multe la frageda-i vârsta – lucruri urâte ?i rele, cum am spus, c?ci a fost violat? ?i abuzata chiar de p?rin?ii adoptivi, iar asta o înva?a cinismul ?i sufl? ?i-n iaurt. Dar ?tie c? cei care i-au întinat puritatea ?i i-au abuzat încrederea vor disp?rea – ?i nu vor lua nimic cu ei pe lumea cealalt?, decât poate gustul amar al de?ert?ciunii de a fi batjocorit un suflet fraged pe care erau chema?i s?-l scoat? la lumin?. Ea va r?mâne un om marcat, dar liber. Poate c? va povesti lumii cum este s? te înclini f?r? s? te rupi ?i în suflet s? r?mâi poet – s? vezi frumuse?e ?i fr?gezime chiar ?i acolo unde al?ii arunca noroi.

Poate c? asta este menirea ei pe lume – s? fie o voce a celor care încearc? s? cread? într-o lume mai bun?, mai adev?rata ?i mai justa, într-o lume în care cu to?ii ?tim c? nici unii nu lu?m nimic dup? noi la moarte, ci l?s?m totul în custodia celor care r?mân ?i care ne judeca, aspru, separând cu u?urin?? binele de r?u. Poate c? vocea ei este menit? s? arate lumii c? nu exista tinere?e f?r? b?trâne?e ?i nici via?? f?r? de moarte ?i c? Judecata de Apoi se petrece chiar aici, pe p?mânt, când l?s?m urma?ilor no?tri toat? povara gre?elilor noastre…

Poate c? asta trebuie ea s? spun? în lumea în care a intrat – o lume în care mai curând conteaz? ce ai decât cine e?ti ?i ce gânde?ti sau ce sim?i. O lume în care ca s? ai, nici nu mai conteaz? ce faci, cine e?ti sau ce sim?i. Poate c? e rolul ei s? spun? c?, din moment ce nimic din ce avem cu noi nu lu?m, singurul lucru care conteaz? cu adev?rat este ce sim?im – ?i c? de asta ei îi place atâta s? râd? ?i s? plâng? de toate, ?i bune, ?i rele. ?i face asta nu de 18 ani ?i nici de 89 sau de 1900 de ani, ci de când erau oameni pe aceste meleaguri ?i î?i împodobeau ulcioarele cu pictura, ca s? simt? în fiecare zi pl?cerea frumosului. Este mai b?trân? decât pare, tân?ra Românie, ?i mai în?eleapt? decât arata prin comportamentul ei recent. De fapt, de când e via?a care ?tie de sine pe acest p?mânt, mesajul ei este ca absolut to?i suntem la fel: o ap? ?i-un p?mânt. Plec?m pe lumea cealalt? goi de avu?ie, dar – poate – boga?i în sentimente. ?i, pentru asta, trebuie s? tr?im.