Sandra Pralong, interviu: “Mi s-a ghicit în picior. Pe bune! Când aveam vreo 9 ani, o tiganca frumoasa din Dobrogea s-a uitat la alinierea degetelor mele de la piciorul drept si mi-a spus: „Ai sa fi vaduva tânara.” Asa a fost”.

Posted on July 14, 2010 by Sandra Pralong

http://istodor.ca?avencu.ro/2010/07/14/sandra-pralong-interviu-mi-s-a-ghicit-in-picior-pe-bune-cand-aveam-vreo-9-ani-o-tiganca-frumoasa-din-dobrogea-s-a-uitat-la-alinierea-degetelor-mele-de-la-piciorul-drept-si-mi-a-spus-%E2%80%9Ea/

Data : 14 iulie 2010

Autor: Eugen Isodor

Publicat în: www.istodor.catavencu.ro

Am cunoscut-o dind burse Soros. Era 91. Venise din America. Era ca un extraterestru la vorba. Constantinescu presedinte a luat-o in stafful lui de campanie, apoi. Iat-o azi, scriind intr-o carte despre obsesia mea de demult: “De ce m-am intors in Romania?”

Ce e in capul tau?

O gelatina vascoasa care tremura cand ma agit. Cateodata tarate. In tinerete fumuri. Altminteri o constelatie de momente traite, din ce in ce mai sterse, acompaniate de cateva vagi senzatii si amintiri de sunete si mirosuri. Si de cele mai multe ori vise, plin de planuri si de idei. Toate astea pe un fundal de mult zgomot. Mult prea mult zgomot—e mare harmalaie acolo…

De ce esti asa cum esti?

D’aia…

Cum ai vrea sa fii?

Exact la fel, minus acele Kg luate de cand nu mai pot alerga… Ah, si cu ceva mai mult tupeu, pentru ca pare singurul lucru care functioneaza in Romania.

Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?

Mi-a conturat viata o identitate. Eu ma zbat din rasputeri sa nu o las sa-mi dicteze viitorul, pentru ca sa apuc sa fac tot ce mi-am propus…

Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.

Mi-am ales o familie de patrioti, artisti, diplomati si istorici, cu ceva politicieni interbelici cu har. De mica am desenat (mai ales printese), am incercat sa invat dar m-am plictisit de moarte la scoala si desenam in ore (noroc de bunicul—o enciclopedie), m-am speriat cand a fugit mama si m-am pus pe tocit, am intrat la liceul de arte plastice, am plecat in clasa a IX in Elvetia, am bifurcat spre stiinte politice ca sa inteleg lumea in care aterizasem, m-am maritat cu un coleg minunat, am predat economia la o facultate in Africa, am ramas vaduva, am plecat la un masterat de drept si diplomatie in SUA, am fost angajata la Newsweek, am facut cariera la New York. A venit Revolutia, am vrut sa contribui cumva la transformare, m-am intors in tara pe o gramada de bani (nu ai mei!) care au ajutat tinerii romani sa-si implineasca visele, am plecat inapoi la NY sa studiez filosofia politica pentru a intelege mai bine de ce tara mea nu progreseaza decat la suprafata, am re-venit, de data asta la Cotroceni, ca sa repar relatia cu Diaspora, am plecat la ONU, am revenit a treia oara in 2005 sperand ca pot fi de folos in administratie. Inca rad de mine insami la cat am fost de naiva sa cred ca tovarasii nostri au nevoie de competente. Am creat o fundatie, SynergEtica, menita sa dea tinerilor gustul eticii si al civilitatatii (pe principiul: „Ca sa traim bine, trebuie sa fim buni. Pe bune!”), am strigat impreuna cu un grup de minunati tineri voluntari: „Nesimtirea Ucide!”, „Ura dauneaza grav sanatatii!”, „Misca-ti bunul simt!”(unde am invitat copii sa bata obrazul adultilor), am mobilizat „Noii Pasoptisti—Revolutionar de optimisti”intorsi de la studii sau munca in strainatate si, recent, am coordonat o carte. Sunt de cateva ori trei randuri, pentru ca imi pare ca am trait mai multe vieti…

Povesteste-ti, in 5 rinduri cartea.

Cartea se cheama „De ce m-am intors in Romania” si a aparut luna trecuta la Polirom. Contine marturiile a 39 de romani de succes, celebrii sau nu, care aveau totul la picioare in strainatate si au ales totusi sa se intoarca si sa traiasca in Romania. De ce? Sunt vieti din lumi diferite, la varste diferite si cu preocupari diferite, de la Gheorghe Zamfir la Dan Chisu, de la Principesa Margareta la Radu Gabrea si de la Neagu Djuvara la Mihaela Mihai, plus multi altii, la fel de fascinanti.

Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?

Lumea e haotica, iar Romania si-mai-si (pentru ca oamenii nu si-au ales inca valorile sau, mai cuarnd, una spun despre ele si alta fac, ceea ce creaza o uriasa confuzie). Ca specie, nu cred ca am inteles inca cum e cu constiinta de sine si la ce serveste ea, deci traim ca si cum am opera doar in regnul animal. Cand ne vom prinde ca nu-i asa, lucrurile se vor aseza. Imi da siguranta simpla observatie ca viata, cu V mare, este un mediu inteligent—daca ii accepti paradoxurile si te conformezi putinelor ei reguli de bun simt, ea te protejeaza si te ajuta sa cresti.

De ce traiesti?

Ca sa contribui. Si astfel sa ma pot slefui.

De ce nu te sinucizi?

Pentru ca solutiile de minima rezistenta nu ofera satisfactie. Moartea imi pare mai usoara ca viata si n-as vrea sa risc s-o mai iau o data de la capat in aceleasi conditii…

Ce carti, dintre cartile mari vorbesc, nu vei citi vreodata?

Marile romane rusesti.

Care-i cartea ta de suflet, cu care nu prea-ti vine sa te lauzi?

Nu ma laud cu nimic, si mai putin cu cartile scrise de altii… Foarte mica, pe vremea cand inca mai citeam fictiune, m-au fascinat personajele lui Margareth Mitchell din „Pe aripile vantului”. Cartea mea de capatai este, insa, una care se vrea serioasa, dar care defapt desfiinteaza tot ce se ia in serios: „Structura Revolutiilor Stiintifice” de Thomas Kuhn—dupa parerea mea, explica tot si mai ales ca habar nu avem de fapt, doar bajbaim…

Crezi in extraterestri?

Cred ca viata este starea cosmosului, asadar exista peste tot (in forme diferite), deci este hilar sa ne credem buricul universului.

Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?

Mi s-a ghicit in picior. Pe bune! Cand aveam vre-o 9 ani, o tiganca frumoasa din Dobrogea s-a uitat la alinierea degetelor mele de la piciorul drept si mi-a spus: „Ai sa fi vaduva tanara.”Si asa a fost.

Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?

Poate, atata timp cat ramanem la stadiul acesta al intelegerii noastre despre lume, dar, odata ce il depasim, cred ca valorile Indiei vor fi mai degraba la putere (mai putin rigiditatea castelor).

Cum arata viitorul tau. Dar al lumii?

Viitorul meu este asa cum mi-l astern… La fel al lumii. Problema—si a mea, si a celorlalti—este ca suntem prea putin prezenti la ceea ce facem si la alegerile noastre din fiecare moment, si actionam mai curand pe pilot automat, ceea ce de cele mai multe ori ne duce fix in zid.

Supranaturalul te bintuie? De ce?

Ma bantuie uriasa energie a iubirii. Ma gandesc ca ne este atat de teama sa o descatusam cu adevarat tocmai pentru ca undeva in launtrul nostru intuim cat de mare ii este puterea. Asadar preferam sa ramanem ignoranti de ce este cu adevarat „natural”.

Incalzirea globala a existat pentru tine? Cum?

Ca si metafora si ca realitate. La fel ca si noua era glaciara.

Ti-e frica de Criza? Cum te adaptezi?

Mi-e frica mai ales de incompetenta oamenilor chemati sa o gestioneze, de Criza de viziune si de solutii creative, de Criza de noi valori care sa ne scoata din criza economica. Ma adaptez dramuind mai atent tot ce fac.

Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?

Credinta, pentru mine, inseamna pur si simplu…incredere! Incredere in existenta unei logici si a unui rost chiar atunci cand noi nu le putem intui. Dumnezeu? Un principiu si o stare, care are nevoie, intre altele, si de noi ca sa se realizeze. Hudson Smith, Eliade-le american, spunea ceva de genul: sa explici ce este Dumnezeu este ca si cum ai incerca sa explici matematica unui caine—pur si simplu nu este inzestrat sa o priceapa, nu o poate mirosi, nici manca, nici latra la ea. Asa si noi…