Ce etica pentru o societate sfruntat??

http://www.revista22.ro/ce-etica-pentru-o-societate-sfruntata-4133.html

Dat?: 21 noiembrie, 2007
Autor: Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22-Comentarii Economice ?i politice.
Titlul articolului: Ce etica pentru o societate sfruntata?

Am participat deun?zi la un colocviu unde m? preg?team s? vorbesc despre etica societ??ii deschise, tema despre care am scris deja în America ?i în Elve?ia. Dar, încercând s?-mi adaptez ideile la contextul românesc, am realizat c? societatea româneasc? nu este o „societate deschis?” atât timp cât este o societate… deschis? c?tre abuz! De unde ?i tenta?ia populist-autoritara care se manifest? în politica noastr?. În loc de Open Society (societate deschis?), am utilizat deci termenul de „Shameless Society” – o societate f?r? ru?ine. Dar a fi „f?r? ru?ine” este o meteahn? privat? ?i mi-a trebuit s? g?sesc un echivalent romanesc pentru ideea de „Shameless”, care s? fie suficient de larg ca s? încorporeze atât sfera privat? a ru?inii, cât ?i pe cea institu?ionala a f?r?delegii. M-a ajutat C?t?lin Avramescu, care a sugerat ca shameless s? fie tradus prin excelentul „sfruntat”. A doua dificultate a fost s? conturez caracteristicile societ??ii sfruntate în a?a fel încât ea s? fie recognoscibil? atunci când se manifest? oriunde în lume.

În mintea mea, „societatea sfruntat?” are trei caracteristici principale, independente una de cealalt?, dar care, împreun?, creeaz? o situa?ie poten?ial cople?itoare pentru cet??enii ei. Într-o societate sfruntat?: 1) conceptul de vin?, vinov??ie sau ru?ine aproape c? nu exist?; 2) impunitatea este disponibil? pentru orice crim? ?i 3) este foarte lesne s? „tragi chiulul” ?i s? te sustragi de la orice obliga?ie. (Prin „a trage chiulul” încerc s? traduc termenul englezesc de „Free Riding” care, în Teoria Actorilor Ra?ionali („Ra?ional Choice”), îi identific? pe cei care îi las? pe al?ii s? fac? efortul ?i s? pl?teasc? costurile unei ac?iuni colective, ei bucurându-se doar de avantaje, f?r? s? fi contribuit în vreun fel.)

S? ne-n?elegem, nu doar România este o „societate sfruntat?”, sunt ?i altele. (Andi L?zescu a sugerat chiar s? concep un Index al „ru?inii sociale” similar celui propus de Transparency Interna?ional.) Spre pild?, lipsa sentimentului de vinov??ie ?i lipsa ru?inii sunt din ce în ce mai vizibile ?i în Occident: etica religioas?, care se f?cea sim?it? în pofida accentului pus pe ra?iune din Secolul Luminilor, este pe cale de dispari?ie. Uita?i-v? la cum se manifest? lipsa de jen? în art?, în mod? sau în comportament… La noi, ateismul impus de comunism face c? ideea de vin? în fa?a lui Dumnezeu s? par? aproape hazlie. Tupeismul a devenit cartea de vizit? a celor care ajung.

Cred c? un alt motiv al obr?zniciei generalizate este legat ?i de faptul c? nici Occidentul, nici noi nu am cunoscut r?zboiul timp de 60 de ani. De aproape 3 genera?ii nu am mai fost izbi?i de pierderi masive de oameni ?i bunuri – genul de pierderi care te fac s? te sim?i neînsemnat ?i umil în fata Destinului s?u a lui Dumnezeu. Absen?a sentimentului de ru?ine face posibil aproape orice abuz, iar impunitatea pare c? este de vânzare. Politicienii ?i-o cump?ra intrând în parlament, unde primesc imunitate. Oficiali ai statului pot fi corup?i cu câ?iva litri de palinca sau cu caltabo?i, agen?ii de poli?ie închid ochii ca s? nu se oboseasc?, în politica opozi?ia doarme, iar societatea civil? e atât de slab?, încât abia po?i conta pe vigilenta ei.

F?r? o cultur? a responsabilit??ii ?i dat fiind laxismul general, nici nu e de mirare c? oamenii trag chiulul ?i se sustrag de la obliga?ia de a fi corec?i. Ca în „teoria pasagerului clandestin”, e mult mai simplu s? îi la?i pe ceilal?i s? se zbat?, iar tu s? culegi doar roadele ordinii, atâta cât? este, f?r? s? contribui în niciun fel la ea – ba dimpotriv?. La noi doar „prostii” observa regulile, ?mecherii le evita sau le reinterpreteaz? în avantajul lor. Iar romanul cu bun-sim?, plecat de la ?ar?, e u?or tentat s? se ascund? în anonimatul ora?ului, atunci când are ceva s?-?i repro?eze.

În climatul ?sta, te întrebi mai curând cum de mai exist? oameni corec?i, când via?a noastr? pare o jungl? hobbesiana, în care fiecare suntem în r?zboi cu to?i ceilal?i. Solu?ia lui Hobbes, Leviatanul, înseamn? acceptarea unei solu?ii autoritare pentru a st?vili debandad?. Dar returul la autoritarism este un pre? prea mare pentru a cump?ra lini?tea noastr?. Întrebat cum se face ca pe lume exist? oameni corec?i chiar atunci când ar putea tri?a, Socrate, în Republica lui Platon, ofer? drept explica?ie nevoia noastr? de armonie interioar? – faptul c? a face ce este corect, just sau drept ne d? nu doar pace sufleteasc?, dar chiar ?i acea efemer? fericire dup? care alergam cu to?ii. Poate c? pentru cinici explica?ia aceasta r?mâne neconving?toare.

Dar mai este o explica?ie – furnizata chiar de Teoria Actorului Ra?ional – ?i anume, ca f?r?delegea îl costa pe f?pta?. Chiar dac? statul este prea corupt – sau coruptibil – ca s?-i penalizeze pe infractori, economia de pia?? nu-i iart?. Incorectitudinea este pedepsit? acolo unde doare, în economie – adic? în bani. O proast? reputa?ie, fie a unui individ sau a unui grup, este taxata prin m?rirea costurilor de tranzac?ie. Spre pild?, proast? reputa?ie a domnului X îl împiedica s? g?seasc? un job bine pl?tit, deci incorectitudinea îi afecteaz? portofelul. Sau, dac? domnul Y s-a dovedit a fi prost platnic în trecut, s? zicem, el este penalizat de c?tre banca prin neacordarea de credite sau prin m?rirea dobânzii la care poate împrumuta.

La fel, proast? reputa?ie a unui stat (fie pentru c? schimb? prea des regulile, fie pentru c? nu ramburseaz? împrumuturile la timp, fie pentru c? tolereaz? corup?ia) este taxata rapid de pie?ele financiare interna?ionale. La fel ca pentru indivizi, finan?a interna?ional? penalizeaz? proast? reputa?ie prin m?rirea ratei la care statul poate împrumuta pe pia?a de capital sau prin sc?derea ratingului de ?ar? – ceea ce, de asemenea, cre?te costul împrumuturilor ?i, în plus, îi alung? pe investitorii str?ini. Recenta sc?dere a ratingului de ?ar? al României a fost un avertisment în acest sens.

Cu alte cuvinte, chiar atunci când statul este prea slab sau prea corupt s? fac? ordine în propria-i ograd?, o economie de pia?? func?ional? ofer? un antidot: taxeaz? incorectitudinea sau f?r?delegea ?i o penalizeaz? în bani.

Deci, etica pie?ei ne salveaz? pe to?i, chiar ?i într-o societate sfruntat? – f?r? s? fie nevoie s? recurgem la autoritarism.