Ce-ti doresc eu tie…

· http://www.revista22.ro/a-href-ce-ti-doresc-eu-tie-4163html-titlece-ti-doresc-eu-tie-a-4163.html

Dat?: 5 decembrie 2007
Autor: Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22-Comentarii Economice ?i Politice
Titlul articolului: Ce-ti doresc eu tie…

Am recitit recent poezia lui Eminescu, curioasa si înaeleg o urare care ne vine dinainte ca România si fie mare – într-o vreme când aspiram în principal si fim… mareti! La epoca respectiva, independenta era principala noastra preocupare, de unde ti îndemnul poetului la vitejie ti victorie, la vise negre de razbunare ti la „spada de sânge fumegând”… În acea vreme, maretia se masura prin vitejie ti curaj.

Dar acuma Ma întreb ce-ar scrie Eminescu astazi, în 2007 – ce ne-ar uraa Ce ti-ar dori pentru aara sa de glorii, aara sa de dora Eu, una, am o lista de atribute care cred ca ne-ar prinde bine tuturor ti doresc si v-o împartaaesc, asteptând ca cineva cu mai mult talent decât mine si scrie o poezie – sau si le transmita în acea forma moderna de haiku pe care o numim publicitate – în aaa fel încât si o recite copiii la acoala ca pe o mantra de când sunt mici.

În primul rând, i-aa cere poetului si ne îndemne si avem caracter. Este indispensabil maretiei ti reprezinta o forma de curaj – adica ceea ce spunem si ti facem, si fim parolisti ti si ne onoram cuvântul ca pe noi întine. Asta, evident, cere mai întâi si ne onoram pe noi întine, iar la capitolul asta stam cam prost. Fac o paranteza ca sa-l întreb pe poet daca ti pe vremea sa era atâta mizerie – fizica – în jura Tot atâtea gunoaie aruncate pe trotuar ti saci de ordura menajera lasati de gospodine direct în stradaa Dar în casele oamenilor, tot atâtea bai murdare, de numai la „spalat” nu te gândesti când esti acoloa ti tot atâtea bucstarii de-ti întorc pe dos stomacul cu tot ce-ai mâncata Am încheiat aici scurta paranteza, dar l-aa îndemna pe poet si ne compuna o mare oda a curaaeniei fizice mai întâi, ca si aspiram mai lesne ti la cea morala.

Sa avem caracter ne-ar permite si stim si spunem lucrurilor pe nume ti si cerem ce ni se cuvine fara si ne jenam. Ati remarcat cât suntem de stângaci când e vorba si spunem ceva neplacut pe fata – cum evitam bârfind sau, când nu avem încotro, cum ne fâstâcim ca niste adolescenti timizia Sau cum ne enervam de lesne ti devenim chiar violenti – verbal sau fizic -, atunci când suntem contrariatia Când ceilalti nu ne fac pe plac, întoarcem spatele aâfnoti ti trântim usa exact precum copiii mici care-ti iau jucariile ti pleaca, prea fragezi si articuleze exact ce vor sau si gaseasca un aranjament profitabil atât lor, cât ti celor din jur. Probabil ca lipsa de caracter ne face ti mai înclinati spre furt decât pe altii, caci preferam si ciupim ceva, pe-ici pe-colo, sau si umflam un pic factura, în loc si cerem o rasplata adecvata pentru munca noastra.

Ca si fim mareti, ne-ar mai fi util daca poetul ne-ar îndemna si fim ceva mai gospodari. Adica si lasam un pic fumurile despre grozavia noastra ti si ne apucam mai curând de treaba: modesti ti realisti. Ne-ar ajuta daca ne-am da seama ca nu vor veni nemtii si ne faca ordine în aara, elvetienii si ne întoarca ceasurile ca si venim la munca la timp, americanii si ne salveze (de noi întine), europenii si ne hraneasca ti martienii si ne instruiasca. Tot noi trebuie si le facem pe toate, cu metoda, perseverenaa ti rabdare.Ca si fim mareti ar fi, de asemenea, necesar si fim solidari. si înaelegem ca lucrurile rele care li se întâmpla celorlalti – fie marunte, fie mari, cum ar fi privarea de libertate, telefoanele ascultate fara mandat, abuzuri de tot soiul – ni se pot, de asemenea, întâmpla ti noua. Doar cu domnia legii suntem cu totii la adapost. Deci este necesar si ne luptam pentru drepturi sau împotriva injustitiei, chiar când nu ne priveste în mod direct, caci urmstoarea victima putem fi chiar noi, iar atunci vom avea, la rândul nostru, nevoie de ajutorul celorlalti.

Mâna în mâna cu solidaritatea, l-aa îndemna pe poet si ne ureze si fim mai… simtiti – mai ales atunci când avem putere ti bogstie. Fratele bunicului meu, George Budis, a compus un minunat colind de Craciun intitulat  Din an în an, iar una dintre strofe este: „ti nu uita când esti voios, romane, si fii bun!”. Dar nu este suficient si fii bun crestin ti sa-ti împarti avutia (este treaba statului si se ocupe prin taxe sau încurajând filantropia). Ca si fim mareti trebuie si fim constienti – mai ales aceia dintre noi care se lauda cu avutie ti acces – ca puterea vine împachetata în obligatia de a fi responsabil pentru cei slabi ti fara de putere. De exemplu, într-un oraa marea, amecherii în „jeepane” cu geamuri negre nu împroaaca trecstorii cu noroi trecând pe galben, ci se gândesc la pietoni mai degraba decât la graba lor proprie… ti daca amecherii nu au cei aapte ani de-acasa, politia – ti presiunea sociala – trebuie si le aminteasca cum trebuie si se poarte.

În final ti se leaga de minune cu ceea ce tocmai am spus, ca si fim mareti cred ca trebuie mai întâi si fim… umili. Nu si devenim niste umbre copletite care abia se târasc, ci si fim umili în sensul celor care au rutine de oameni ti frica de Dumnezeu. si ne dam seama ca nu putem trece cu totii împreuna prin viaaa decât daca înaelegem, precum spune proverbul, ca „ce tie nu-ti place altuia nu-i face”.

Toate aceste atribute sunt apanajul oamenilor maturi ti responsabili. Al adultilor.Deci ca si fim mareti trebuie si crestem mari. La 89 de ani, România nu e chiar un bebelua, dar nici nu are acele sute de ani de exercitiu al democratiei. Dar avem un exemplu, chiar în istoria noastra, de o aara care a stiut sa-ti atinga potentialul atunci când a avut lideri vizionari, care au pus stacheta sus, precum Carol I. Acum fix 100 de ani, leul romanesc era la paritate cu francul francez, România gazduia o expozitie internationala cum doar Parisul mai avusese una ti, da, aaranii se rasculasera excedati de atâta nedreptate. Poate de data asta evitam rascoala. La Multi Ani, România! La trecutu-ti mare, mare viitor!