România ca stat donator

http://www.revista22.ro/romania-ca-stat-donator-4287.html

Data: 30 ianuarie 2008
Autor : Sandra Pralong
Publicat în: Revista 22- Comentarii Economice ?i Politice
Titlul articolului: România ca stat donator

Pare greu de crezut c? România, o ?ar? unde înc? mai este atâta s?r?cie, a devenit brusc un donator de asistenta c?tre lumea celor ?i mai s?raci decât ea. ?i totu?i, a?a este – ?i este bine c? e a?a. De ce? Pentru c? a?a cum cel mai bine înve?i o materie când o predai, a?a ?i cu dezvoltarea – cel mai bine faci când îi înve?i ?i pe al?ii ce s? fac?.

Povestea României ca furnizor de asistenta interna?ional? nu e noua – pe vremea comunismului numero?i romani au luat calea str?in?t??ii în calitate de colaboratori, acordând asisten?a tehnic? în infrastructura (pare greu de crezut!) ?i în varii domenii industriale. Dar genul acela de „asistenta” era de fapt un troc de servicii de la stat la stat, pl?tite printr-un alambicat schimb de exper?i ?i de resurse.

România postdecembrist? pe post de donator în stil occidental ?i-a început epopeea abia acum un an, pe 1 ianuarie 2007,  odat? cu aderarea la Uniunea European?. Pu?in? lume ?tie – iar dintre ace?tia ?i mai pu?ini vor s?-?i aminteasc? – despre obliga?iile ce ne revin ca stat european. Una dintre aceste îndatoriri este s? punem um?rul ?i noi la transformarea ??rilor slab dezvoltate, dar în alt stil decât o f?ceam înainte. Acum, ce se a?teapt? de la noi este s? aplic?m filozofia care st? la baza societ??ilor deschise: anume, ca egoismul (motorul unei economii de pia??) trebuie neap?rat temperat de bun?voie de un soi de altruism realist, care în?elege c? o societate în care to?i iau, dar nimeni nu da nimic înapoi, nu poate supravie?ui pe termen lung. La fel ?i cu lumea global? – cei slabi trebuie ajuta?i s? scape de s?r?cie, iar asta este în interesul tuturor, boga?i ?i s?raci deopotriv?.

În alte cuvinte, c?, odat? cu aderarea la un club de tari bogate, România a dobândit la rândul ei obliga?ii de ?ar? înst?rit?. Acestea se cuantifica prin alocarea unui procent de 0,17% din PIB pentru asisten?? interna?ional?. Dup? 2010 procentul se va ridica la 0,33%. Procentele acestea sunt negociate special pentru noile state membre UE – c?ci targetul interna?ional este ca asisten?? pentru dezvoltare s? ajung? la minimum 1% din PIB în ??rile bogate. Pu?ine state au atins ?inta de 1%, în general olandezii ?i nordicii sunt cei mai genero?i ca procent din PIB, SUA este statul cu dona?ia cea mai mare c? cifra absolut? (dar mult inferior targetului de 1%), iar Uniunea European? este, atât în cifre absolute, cât ?i c? procent, cel mai mare donator al lumii, oferind un total de peste 50 de miliarde de euro în asistenta. Comparat cu miile de miliarde cheltuite în lume pentru armament, suma este infim?, dar comparat cu nivelul asistentei la început de mileniu, este un progres.

Ce înseamn? pentru România s? fie un stat donator? Înseamn? c? atât politica noastr? extern?, cât ?i politic? comercial? (dac? vom avea…) pot beneficia de o unealt? suplimentar? care permite mai multe lovituri dintr-o singur? piatr?. Pe de-o parte, punem la dispozi?ie fonduri pentru proiecte în acele zone ale lumii în care avem un interes geostrategic (vecin?tatea apropiat?: Moldova, Balcanii de Vest, dar ?i Georgia – aspiranta NATO), pe de alta punem un picior în noi pie?e de desfacere pentru exporturile romane?ti. Iar pe deasupra, mai câ?tig?m ?i prestigiu, ?i recuno?tin?a interna?ional? pentru ac?iunile noastre. Ce gen de ac?iuni? Asisten?a poate fi umanitar? – de exemplu, s? trimitem corturi, paturi sau hran? dup? o inunda?ie; sau, mai strategic, fondurile pot finan?a proiecte educa?ionale de consolidare a democra?iei, a?a cum au f?cut americanii de la USAID în anii ‘90 la noi. De asemenea, fondurile pot consta în furnizarea de tehnologii ieftine pentru agricultur? ?i mic? industrie etc. Ac?iunile umanitare sunt în general rezultatul unui nobil impuls de solidaritate, dar, în celelalte cazuri – consolidarea democra?iei sau promovarea tehnologiilor pu?in costisitoare -, ac?iunile de asisten?? au poten?ial atât strategic, cât ?i comercial, iar generozitatea donatorilor se întoarce înapoi însutit prin rela?ii de prietenie ?i încheierea de schimburi economice din care toat? lumea câ?tig?.

Dar pentru o ac?iune cu b?taie pe termen lung, ar trebui c? România s? aib? nu numai o strategie de asisten?? pentru dezvoltare interna?ional? (ceea ce, slav? Domnului, are!), dar s? o ?i aplice printr-o tactic? potrivit? – adic?, s? o implementeze a?a cum este ea gândit? pe hârtie, cheltuind banii în mod eficient. Aici ar putea ap?rea o mic? problem? pentru moment – vorba aceea: „Cu teoria st?m bine, dar practica ne omoar?!”. Problema vine din faptul c? pu?inii bani aloca?i anul trecut (5 milioane de euro, departe de cei 0,17% preconiza?i de UE) risc? s? nu aib? prea mare impact, dac? sunt distribui?i prin intermediul a nenum?rate organiza?ii interna?ionale care utilizeaz? fondurile pentru proiecte deja existente, concepute f?r? impulsul strategic al României.

Am petrecut aproape 4 ani ca responsabil regional pentru Programul Na?iunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) – organiza?ie care, împreun? cu Banca Mondial?, este cel mai mare repozitoriu de know-how în domeniul asistentei interna?ionale – ?i ?tiu c? proiectele nu se fac pe un col? de mas?. Ele sunt gândite cu mult înainte, împreun? cu donatorii ini?iali; deci, state c? România, care contribuie pe ultima sut? de metri la ceva conceput de al?ii (în interesul lor strategic), nu au cum s? trag? mare profit din contribu?ia pe care o fac. În absen?a unui num?r adecvat de func?ionari ?i exper?i la nivelul Ministerului de Externe (gestionarul fondurilor romane?ti), cine va urm?ri fiecare din cele aproape 20 de proiecte (interna?ionale sau bilaterale) la care a contribuit România anul trecut, astfel ca banii cheltui?i s? aduc? un beneficiu palpabil în contul nostru de donatori?

Asta nu înseamn? neap?rat ca MAE trebuie s? mobilizeze o armat? de func?ionari romani s? cutreiere Africa cu mapa sub bra?. ?i nu înseamn? nici c? trebuie s?-?i pun? toate ou?le într-un singur co?, investind to?i banii într-un mare proiect ca s? aib? astfel mai mult impact. Înseamn? doar ca lucrurile s? se fac? din timp ?i f?r? prip? – ceea ce ar fi posibil doar dac? colegii din Ministerul de Finan?e s-ar îndeletnici s? aloce fondurile pentru anul în curs la început de an, ?i nu la sfâr?it, cum a fost cazul acum…

De asemenea, ar ajuta dac? MAE s-ar  consulta cu organiza?iile specializate din societatea civil? despre proiectele ce pot avansa interesele României în aren? interna?ional?, ajutând totodat? numero?i recipien?i. ??ri precum Republica Ceha, spre exemplu, aloc? o treime din fondurile pentru dezvoltare prin intermediul ONG-urilor, recunoscând astfel meritele acestor organiza?ii ca gestionari flexibili ?i eficien?i, buni cunosc?tori ai domeniilor în care activeaz?.

România, contrar Bulgariei ?i altor noi state membre ale UE, are deja format? o platform? a ONG-urilor specializate în dezvoltare – 37 de organiza?ii, de la cele sociale la cele umanitare ?i de la cele care activeaz? pentru drepturile omului la cele care lucreaz? la schimbarea mentalit??ilor prin cultur?. Pe majoritatea acestor oameni, care au avut s?pt?mâna trecut? deja cea de a doua lor Adunare General?, nu i-a?i v?zut niciodat? la televizor, b?tându-se în piept ca „ei sunt societatea civil? – atot?tiutorii ?i justi?iarii României!”.  ?i, totu?i, exact asta au f?cut, f?r? s? se laude – au ?tiut cum s?-i ajute pe cei mai defavoriza?i decât noi ?i au restabilit astfel, acolo unde au activat, un important sim? al drept??ii, cât de mic, în numele României. Pentru asta, statul român nu trebuie s? le ridice statui, ci pur ?i simplu trebuie s?-i ajute s?-?i fac? treaba mai departe, stabilind, împreun? cu ei, care sunt acele proiecte de impact care pot pune temeinic steagul României pe harta donatorilor interna?ional