România, ”tabla de materii”

· http://www.dilemaveche.ro/sectiune/zi-cultura/articol/romania-tabla-materii

Data: 19 – 25 august 2010

Autor: Dan C. Mihailescu

Publicat in: Dilema Veche, Nr. 340

Titlul articolului: România, ”tabla de materii”

„Romania se bazeaza pe un cod de individualism cinic si mitocan, de mita si minciuna.“ Aici domina „bunul-plac absurd si coruptia în administratie; incompetenta si lipsa generala de specialisti în mai toate domeniile; emigrarea masiva a fortelor de munca de valoare; discreditarea oricui prin mass-media; dispret total pentru morala si afisarea grozava a mitocaniei; kitsch grosolan în loc de cultura; violenta în moravuri, în familie, pe strada, în trafic; lipsa de acoperire a oricarei promisiuni; jaf al institutiilor publice; degradare incredibila a învatamîntului; generalizarea pilelor sau chiar a cumpararii titlurilor; ignorarea oricarei traditii sau continuitati, în ciuda unui nationalism de opereta“.

„Cred ca Transilvania o va lua înaintea celorlalte regiuni (…) Cred ca diferentele dintre bogati si saraci se vor adînci, iar statul nu va interveni, caci la noi nu exista cultura respectului pentru cel vîrstnic sau sarac. Oamenii nu îi respecta pe oameni.“

„Fata de strainatate, cel mai mult ma deranjeaza aici lipsa de respect fata de regulile scrise.“

„Sîntem campioni la afisarea verbala sau nonverbala a nemultumirilor (de fapt sîntem o natiune de cîrcotasi vesnic nemultumiti), dar cînd vine vorba de exteriorizarea bucuriilor nu stim s-o facem la fel de bine.“ „Numarul de masini parcate pe trotuar: simptom al unei boli mult mai grave – o administratie centrala depasita total de evolutia societatii (…) Elitele sînt disonante de restul societatii. Coruptia deranjeaza, doare si raneste (…) Dorinta de autovictimizare a multor romani – un defect dragut si aproape insuportabil – face ca orice alta tara sa fie privita prin ochelari roz. Simultan, marim defectele societatii pe care o construim. Blamarea Romaniei de catre romani ramîne un sport national. Principalul defect al societatii romanesti este ca romanii cred ca exista defecte care se aplica exclusiv romanilor. Acest colectivism sociologic pagubos împiedica o examinare reala a Romaniei. (…) O puternica încarcatura negativa marcheaza fiecare antrepriza, fiecare discutie sau reflectie despre viitorul tarii. Refuzam normalitatea, ne afirmam unicitatea si specificitatea în rau, haos sau rea-vointa. Aceasta perspectiva fundamenteaza o frica contemplativa pe termen scurt si distructiva pe termen lung.“

„În Praga nu scrie nimeni cu spray pe Universitate, în Ungaria taranii nu si-au furat singuri dalele din canalele de irigatie, în Bulgaria nu plateste nimeni laptele autohton mai scump decît laptele importat din Franta. Slovenia este singura tara din lume cu doua ministere ale Educatiei, iar Albania are mai multi studenti în universitati din Italia – si care se întorc – decît studenti în propriile universitati. În Belgia, Olanda, Tarile nordice, învatamîntul bilingv a devenit o regula, iar în Danemarca cea mai mare parte a populatiei este obligata sa urmeze cursuri de perfectionare a cunostintelor la fiecare cîtiva ani. În Romania avem grad de penetrare 110% a telefoniei mobile, dar avem o jumatate din populatie care nu poate scrie corect în limba materna. Avem lapte unguresc mai ieftin decît cel romanesc, pîine mai scumpa ca la Paris si oameni cu dilema matinala daca sa ia Mercedes-ul sau Audi-ul.“ „Romania pare ca ma conditioneaza sa ma astept la ce-i mai rau de la noi însine, în loc de ceva bun. O conditionare negativa, autoindusa si autodistructiva.“

„Cel mai mare inamic al nostru a fost si este suspiciunea.“

„Intransigenta este ingredientul lipsa în plamada romaneasca. Motivul pentru care, dupa 20 de ani, înca nu avem institutii este ca nu sîntem dispusi sa «înghetam» nici o regula. Într-o lume normala, regula se aplica aidoma pentru vladica si pentru opinca. Dar la noi vine mereu cîte un vladica nou si mereu facem exceptii. De ce? Pentru ca nu vrem sa «suparam» pe nimeni.“

„Degradarea lenta si neglijarea patrimoniului national ma indigneaza cu adevarat, construirea unor edificii revoltatoare arhitectural, defrisarea padurilor, nepasarea oamenilor si lacomia.“

„Un popor mai egoist decît acesta n-am întîlnit. Asta este o societate care nu gîndeste dincolo de propriul gard.“

„Ce ma contrariaza cel mai mult este improvizatia de ultima ora. Este imposibil sa-i faci pe romani sa munceasca ordonat. De aceea merg lucrurile atît de haotic aici, de aceea suferim de saracie, din cauza dezordinii.“

„Sîntem smecheri, egoisti, ascunsi, pare o minune cînd întîlnesti pe cineva cu verticalitate…“

Credeti-ma, mai puteam gasi în cartea recent coordonata de Sandra Pralong (De ce m-am întors în Romania, Editura Polirom), de care pomeneam aici saptamîna trecuta, înca o suta de atari formule si amaruri urzicante. Sînt reunite 39 de personalitati de toate vîrstele, din cele mai diverse domenii, de calibre profesionale diferite, care au parasit, din varii motive, Romania, acum 60 sau acum 15 ani, si care s-au reîntors, definitiv sau vremelnic, din 1990 în 2008, cu convingerea ca nu e totul pierdut, ci totul de (re)cîstigat. Ca fatalismul, mioritismul, manolismul, cîrcoteala sinucigasa, lenea, zeflemeaua, misologia, improvizatia perpetua – pe scurt: masochismul nostru endemic – sînt simptome vindecabile. Inacceptabile, dar de înteles.

Principesa Margareta a Romaniei, Neagu Djuvara, Sorin Alexandrescu, Ion Vianu, Dinu Zamfirescu, Radu Florescu, dar si Mariana Nicolesco, Mihaela Mihai, Gheorghe Zamfir, Leonard Doroftei, Radu Gabrea, Doru Braia, Adrian Niculescu, Indrei Ratiu, ca si, desigur, Sandra Pralong însasi, alaturi de tineri specialisti în IT, management si PR, în finante, justitie, media, politici culturale, relatii internationale, scoliti la Oxford, Cambridge, Stanford, Paris, Harvard, Yale, New York, Bruxelles, Cleveland, Maryland s.a.m.d. – contribuie la binevenita combustie menita sa resusciteze acel ideal civilizator al pasoptismului, pentru care întoarcerea cu bogatie spirituala si morala în tara era la fel de vitala ca plecarea însetata de cunoastere. Cum sa nu consuni la motto-ul decupat din publicistica lui Andrei Plesu: „nu cei care pleaca si ramîn în strainatate reprezinta «fuga creierelor», ci cei care se întorc si sînt nefolositi. Asta e ceva criminal.“!?

Am început, cum se vede, cu partea bisturiului. Saptamîna viitoare urmeaza sutura si cicatrizarea. Pentru ca toate defectele, viciile, tarele endemice si neajunsurile etno-istorice îsi gasesc aici contrapartea pozitiva, joviala, expansiva chiar. E de-a dreptul socant sa vezi cum tot cei care au în chip acut constiinta mostenirii patologice propun si antidotul, vazînd simultan partea întunecata si fata luminoasa a romanitatii.

Fericit cel ce stie (si poate) sa valorizeze „exercitiul distantei“!

Dan C. Mihailescu este critic literar. Cea mai recenta carte a sa este Despre Cioran si fascinatia nebuniei, Editura Humanitas, 2010.