Sandra Pralong sta cu ochii pe administratie

SANDRA PRALONG sta cu ochii pe ADMINISTRATIE Are grija cum suntcheltuiti banii românilor

A studiat in Elvetia, la Paris si-n SUA. A predat in Africa. Totul ca sa inteleaga cum de vad românii doar partea goala a paharului si cum poate sa-i ajute s-o umple.

Discutia cu Sandra Pralong mi-a ridicat mult moralul fata de menirea meseriei mele intre oameni: „Cred ca atunci când esti in presa, ai o datorie morala fata de semenii tai si ii ajuti sa vada lumina, sa se imbogateasca mental si sufleteste din contactul cu tine. Nu sa ramâna mai tristi, mai oprimati si mai frustrati”. Ce bine zice Sandra, ca ma saturasem deja sa ma scuz pentru meseria mea care pune numai scandalul pe tapet. Ea zice ca merita sa facem marele efort de educare a acestui popor: „Românii, când sunt buni, sunt extraordinar de buni. Vârfurile noastre sunt mai inalte decât vârfurile din strainatate, in majoritatea domeniilor. Românul e foarte muncitor când are un lider bun, dar e la fel de usor de ingropat când are un lider prost”.

O cred pe Sandra: are trei masterate si-un doctorat, atâtea studii ca i-a luat un pic sa se hotarasca ce meserie are. In cele din urma, s-a oprit la politolog si economist. Prima Doamna a SUA a scos-o din România Ca un facut, viata Sandrei a fost de timpuriu influentata de relatiile internationale ale României. In 1973, sotii Ceausescu erau in vizita la Casa Alba pentru obtinerea Clauzei Natiunii celei mai Favorizate – pentru exporturi cu taxe preferentiale. Fix atunci, mama Sandrei, plecata in Elvetia, la Lausanne, i-a trimis Primei Doamne a SUA, Patricia Nixon, o telegrama pentru a se reuni cu familia si, mai ales, cu fiica sa minora, ramasa in „lagarul comunist”. A fost o conditie pusa lui Ceausescu pentru ca România sa primeasca acea clauza. In scurt timp, bunica Sandrei a primit un telefon „de sus”: „Ni s-a dat dispozitie sa parasim tara in 72 de ore!”. Au plecat, abia dupa doua luni. Sandra nu a continuat studiile de pictura incepute in România, ci s-a axat pe economie si contabilitate, ca sa inteleaga lumea opulenta in care a aterizat. A facut primii bani la 17 ani, din lectii de istorie si engleza predate intr-o scoala de copii cu dizabilitati. Apoi, a ales Stiintele Politice, dar unde n-a dus-o prea bine: „Eram un om de dreapta, intr-un mediu profund stângist. Erau niste certuri perene cu ceilalti, cu profesorii, ei ma tratau ca pe o mica burgheza. Le spuneam: «Fratii mei, vin din paradisul socialist, stiu cum e!». Nu ma credeau, cica nu inteleg sistemul”. S-a intors in România ca sa lupte pentru drepturile omului intr-un proiect de voluntariat si-a cunoscut viitorul sot,cu care a plecat in Niger. Acolo a predat economie si a ramas vaduva, in urma unui accident stupid de masina. S-a recuperat emotional cu un an de munca la Paris. Cu o bursa Rotary a ajuns in SUA, la Fletcher University in Boston, pentru studii pe Diplomatie si Relatii Internationale. In urma unui stagiu de practica la Newsweek, a atins vârful piramidei promovarii media americane. Iar cu primul avion care a aterizat dupa Revolutie pe Otopeni, s-a intors in tara, ca sa apere drepturile omului. Alaturi de Soros, fondatorul celebrei fundatii care acorda burse in anii ’90. Sandra s-a ocupat de Fundatia Soros trei ani, timp in care a incercat sa ridice nivelul de educatie al românilor si al presei din tara,  pentru dezvoltarea careia acheltuit 300.000 de dolari, un munte de bani pe atunci. Acum, face munca de consiliere pentru ONU in domeniul activarii societatii civile din România. „Provocarea mea aici este sa se schimbe maniera in care facem politici publice. Trebuie sa cerem socoteala pentru banul public care este cheltuit de administratie. si, de asta, trebuie sa punem accent pe transparenta si pe profesionalismul cu care sunt investiti banii.” Ar vrea sa aiba o bagheta magica, sa-i faca pe români sa se trezeasca mai repede la seriozitate si profesionalism.