Cultură, Despre mine – prin ochii altora, Evenimente, Toate Categoriile

Sandra Pralong vs Crin Antonescu – România ideală vs România reală

noiembrie 4, 2012 / de Sandra Pralong-Budis / 1 Comentariu

de Petru Clej

Am fost deranjat de un recent articol publicat în Evenimentul Zilei, în care se scria:

„Pentru a fi sigur că nu se va întâmpla ca la alegerile din 2008, când a câștigat mandatul la redistribuire, Crin Antonescu a ales un colegiu sigur de senator din sectorul 3, contracandidatul ARD fiind, cel mai probabil, Sandra Pralong (PNȚCD).”
(www.evz.ro)

Un comentariu pe blogul europarlamentarului PDL Cristian Preda mergea și mai departe:

„Avem prima dovadă clară a blatului pe care ARD îl face cu USL: înlocuirea pe colegiul 5, Senat, București, a lui Viorel Cataramă, care avea șanse mari să îl bată pe Antonescu, cu un no name – Sandra Pralong, pusă doar ca să piardă și să-l lase pe Antonescu să intre în Senat.”
(cristianpreda.ro)

Sandra Pralong este o româncă de tip occidental – o rara avis în România – și o potențială candidată la președinție.

Voi comenta mai întâi ignoranța profundă care transpare din ambele texte. În primul rând, modul de scrutin – vot în colegii uninominale, reprezentare proporțională pe ansamblu – face ca doar candidații care obțin majoritatea voturilor în colegiul lor să fie siguri de alegere.

Candidații USL, alianță care este creditată cu circa 50% dintre intențiile de vot, se vor clasa probabil pe primul loc în majoritatea colegiilor, dar unii dintre cei care nu depășesc 50% + 1 vot din sufragiile exprimate nu vor deveni parlamentari, în locul lor fiind aleși candidați clasați pe locul 2 (în majoritatea cazurilor ARD) sau pe locul 3 (în unele cazuri PPDD), partide creditate de sondaje, alături de UDMR, cu peste 5% din intențiile de vot – procent care le asigură reprezentare parlamentară.

Apoi, compararea situației lui Crin Antonescu din 2008, când era candidatul unui partid (PNL) situat pe locul al treilea, cu 18% din voturi, cu cea actuală – când este candidatul unei alianțe care conduce detașat în sondaje – este absurdă.

În fine, nu văd nimic nelegitim în asigurarea sau maximizarea șanselor de alegere a unor lideri ai partidelor care intră în competiție. Asta nu se întâmplă doar în România.

Mai deranjantă mi se pare însă minimalizarea unei candidate ca Sandra Pralong. Din punctul meu de vedere, ea reprezintă tipul de român care ar trebui să fie prezent în viața publică: inteligentă, competentă, eficace, expresivă, aflată la antipodul marii majorități a politicienilor din România.

Crescută și educată în Occident, Sandra Pralong a fost una dintre puținele persoane din Diasporă care s-au întors în România și au rămas pentru a-și aduce contribuția la propășirea țării lor de baștină.

N-am să parcurg prestigiosul CV al Sandrei – cine dorește îl poate găsi online. Am să spun doar că am cunoscut-o în 1990, când a revenit în țară și a pus pe picioare filiala din România a Fundației Soros.

Am fost impresionat de prezența ei – total neobișnuită, cel puțin la acea vreme, pentru un român de tip occidental.
Aveam s-o revăd în 1999, pe când era consilieră a președintelui Emil Constantinescu.

În pofida tuturor vicisitudinilor, Sandra nu s-a descurajat și a continuat să lupte pentru ca România să devină o reală democrație.

A editat volumul „De ce m-am întors în România”, o culegere de texte scrise de oameni reveniți din Diasporă, pe care l-am recenzat acum doi ani aici.

Acum se vede pusă în situația de a intra în competiția electorală împotriva unui personaj celebru al politicii din România, care, pentru două luni, a fost președinte interimar al țării.

Este o confruntare simbolică: de o parte Crin Antonescu – o imagine perfectă a României reale: grandomanie, vulgaritate, spirit gregar, naționalism pernicios, incompetență, demagogie; de cealaltă parte, Sandra Pralong – modestie, integritate, decență, patriotism firesc, naturalețe, competență. Din punctul meu de vedere, o potențială candidată la președinția României.

Firește că este o confruntare inegală, primul candidat având în spatele său mașina de propagandă a USL și o notorietate câștigată mai ales în timpul crizei politice legate de tentativa de demitere a președintelui Traian Băsescu.

În fond, românii, în marea lor majoritate, nici n-o merită pe Sandra Pralong. Ei au nevoie de Crin Antonescu sau de Viorel Cataramă – azi în PNL, mâine dorind să candideze împotriva fostului său partid –, Gigi Becali, Dan Diaconescu, Sorin Roșca Stănescu, Gabriela Vrânceanu Firea, Hunor Kelemen, Dan Voiculescu, Roberta Anastase, Elena Udrea, Iulian Urban și alții ca ei, care și-au adus contribuția, în ultimii 23 de ani, la plămădirea unei vieți politice și publice de nivelul ligii a patra europene.

Politicienii români sunt așa cum sunt, dar nici cei care îi aleg cu regularitate (și aici se includ și jurnaliștii) nu sunt diferiți. N-am niciun dubiu că Crin Antonescu va câștiga fără probleme mandatul de senator în confruntarea cu Sandra Pralong – dacă, totuși, cei doi vor fi contracandidați în același colegiu electoral (pentru că, potrivit ultimelor știri, Crin Antonescu ar fi decis să nu mai candideze în București, ci în județul Teleorman).

Și din această cauză alegătorii din România nu au niciun drept să se lamenteze. Le place să se complacă în situația actuală.