Interviu cu Sandra Pralong – august 2013
Daniela Kammrath: Sandra, cum ti-a venit ideea pentru aceasta carte?
Sandra Pralong: Sincer, ideea cartii mi-a venit pur si simplu din frustrare! M-am saturat sa vad Romania si romanii batjocuriti – de ei insisi intai de toate -, m-am saturat sa aud clisee gen „ce tara frumoasa, pacat ca-i locuita”, etc. Am vrut sa fac ceva, sa nu stau cu mainile incrucisate, si m-am intrebat: cum pot sa ne conving in primul rand pe noi, romanii, sa gandim si sa vorbim frumos despre tara noastra? Si mi-am dat seama ca daca tot avem noi o obsesie ca tot ce este strain este mai bun, atunci solutia este sa-i fac sa vorbeasca pe straini, care chiar si atunci cand critica Romania, o fac cu dragoste si cu consideratie.
Cred ca este foarte important sa intelegem ca viata este o profetie auto-realizata, in alte cuvinte, ca realitatea se naste intai in gand! De aceea sunt atat de frustrata de permanentul nostru negativism in legatura cu Romania. De aceea, in carte am propus ca Motto un proverb budist care ne indeamna sa fim atenti la ce gandim pentru ca gandurile devin cuvinte, cuvintele – fapte, faptele – obiceiuri, obiceiurile – caracter, iar caracterul devine destin! Cum sa traim intr-o realitate prospera, cum sa avem un destin luminos cand gandurile noastre despre noi insine sunt mereu sumbre si negative?
Daniela Kammrath: Ce rol au avut strainii pe care i-ai intalnit in Romania in viata ta?
Sandra Pralong: Ce interesanta intrebare – cred ca tot ce e strain te confrunta in primul rand cu tine insuti, cu cine esti, prin diferentiere si/sau asemanare. Pentru ca am trait in Elvetia si SUA inainte sa revin in Romania imediat dupa revolutie, am avut ocazia sa cunosc, practic, numai straini. Cred ca acest lucru mi-a adancit identitatea romaneasca, m-a ancorat in cine sunt cu adevarat, si anume un om dispus sa-si sacrifice confortul personal al traiului comod in strainatate pentru satisfactia ce-mi confera faptul de a ma simti utila in tara mea. Chiar daca imi este mai greu pe plan personal, faptul ca, prin ceea ce fac – fie la fundatie, fie cu cate o carte – las o urma, cat de mica, in vietile altora, imi da sentimental ca nu traiesc degeaba, iar asta este cel mai mare dar al Providentei, sa-ti ingaduie sa te simti util!
Daniela Kammrath: Cum a fost primita tema cartii de cei care au contribuit cu povestile lor? Dar de publicul roman?
Sandra Pralong: Co-autorii cartii au imbratisat idea si cativa chiar mi-au spus ca s-au bucurat sa-si faca astfel ordine in propriile ganduri, sortand, la rece, motivele pentru care traiesc aici. Publicul de asemenea a imbratisat ideea, volumul fiind bestseller la Targul de Carte de la Bucuresti. Dar stii ce am observat si ma surprinde? E ca si cum noi, romanii, am fi atat de conditionati de scandal si de faptul ca ni se intampla numai lucruri rele, ca faptul de a auzi ca suntem si “frumosi” si “buni” conteaza mai putin decat mizeria care ne este servita in fiecare zi. Asadar asigur publicul 121.ro ca acest volum contine si multe critici – foarte pertinente – la adresa noastra, ca sa dam liber la masochism.
Daniela Kammrath: Care a fost cea mai inedita reactie la carte? Dar cea mai putin asteptata?
Sandra Pralong: O intrebare interesanta la care nu stiu sa raspund pentru ca nimic nu a fost total iesit din comun. M-a amuzat, insa, reactia unor prieteni care au fost iritati de ideea ca cineva poate fi “mai roman” decat noi, romanii. De aceea am adaugat semnul de intrebare din titlu, dar nu cred ca a fost sufficient…
Daniela Kammrath: Ce urmeaza pentru tine legat de aceasta carte?
Sandra Pralong: As dori sa public cartea in traducere, in Europa, in primul rand, pentru a contribui la schimbarea perceptiei pe care o au strainii despre Romania.
Daniela Kammrath: Care consideri ca este marele atu al Romaniei?
Sandra Pralong: Fara indoiala, oamenii. Evident si natura, si resursele, dar frumusetea sufleteasca si deschiderea oamenilor este ceea ce remarca toata lumea care vine dinafara, atat cei din carte, cat si strainii care vin aici pentru o scurta perioada de timp.
Daniela Kammrath: Ce ne desparte de a fi mareti?
Sandra Pralong: Buna intrebare! Constiinta de sine!
Daniela Kammrath: Care sunt indatoririle noastre ca cetateni?
Sandra Pralong: Indatorirea noastra ca oameni, in primul rand, este sa ne cunoastem pe noi insine si sa ne iubim asa cum suntem – cu bune si rele! – pentru a ne putea iubi unii pe altii. Cetatenii care isi “iubesc” vecinii si ii respecta traiesc mai bine si mai prosper decat cei care se urasc. De ce ne place viata in strainatate? In primul rand pentru ca acolo ne simtim respectati, valorizati. Dar oare de unde sa inceapa acest ciclu al respectului daca nu de la fiecare din noi?! Nu degeaba se spune “Daruieste, si vei dobandi!”
Daniela Kammrath: Exista leac pentru dorinta de “bine” pentru capra vecinului? Dar pentru a da vina pe cei care ne conduc de starea natiunii?
Sandra Pralong: Da, cred ca acest leac se cheama “responsabilitate”. Cand ne prindem ca viata nostra depinde de noi, intai de cum gandim si apoi de cum ne comportam unii cu altii, devine evident ca nu putem astepta de la ceilalti decat sa oglindeasca propriul nostru comportament. Asadar “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” pentru ca daca ii faci rau, dai in mod tacit un fel de licenta vecinului sa-ti faca si el rau si astfel se naste un cerc vicios. Pe de alta parte, putem alege ca acest cerc sa devina virtuos, caci binele atrage bine si asa mai departe. Nu e mare filosofie, asa functioneaza lumea numai ca, sub carapacea noastra de cinism, uitam lucrurile simple, care conteaza…
Daniela Kammrath: Cum putem contribui la o Romanie asa cum ne-o dorim?
Sandra Pralong: Imi place ce spunea Gandhi: “Fii schimbarea pe care doresti sa o aduci in lume!” – cred ca este in puterea fiecaruia dintre noi sa se schimbe, in loc sa dea vina pe altii.
Unul dintre programele fundatiei SynergEtica, pe care o pastoresc pentru ca tinerii sa prinda gustul eticii, numit “Noii Pasoptisti” (pentru ca avea drept tinta tinerii plecati la studii in strainatate), a avut un slogan interesant; se chema “Noii Pasoptisti – Revolutionar de optimisti”. Asa cum spuneam la inceputul interviului, singura noastra sansa este sa ne descotorosim de pesimism si de negativism, si sa ne amintim ca realitatea incepe intai in gand!
Interviu realizat de Daniela Kammrath pentru 121.ro
