Ce cautam în Europa?

http://www.revista22.ro/ce-cautam-in-europa-4148.html

Dat?: 28 noiembrie 2007

Autor: Sandra Pralong

Publicat în: Revista 22-Comentarii Economice ?i politice

Titlul articolului: Ce cautam în Europa?

Ieri mi-a telefonat o jurnalista de la postul de radio public din Austria si mi-a solicitat un interviu, daca se poate chiar atunci, pe loc. Cum am spus „da”, m-a mitraliat direct cu prima întrebare: „Ce asteapta romanii de la Parlamentul Europeana Ce pozitii se contureaza pe diferitele dosare europenea”. Huha! A urmat o lunga pauza jenata din partea mea – cautam cu disperare în strafundurile memoriei daca am citit sau auzit ceva în sensul asta. stiam ca un important post de televiziune a tocat candidatii pe toate fetele, uitându-se la cum îsi fac pantofii, daca au sau nu par pe ceafa si daca stiu care este capitala Lituaniei (Vilnius). Toate detalii potenaial importante la timpul lor, dar contextula Unde s-a discutat nu doar de rolul si atributiile Parlamentului European (PE), dar mai ales de agenda sa în urmstorii doi ani, pâna la alegerile viitoarea În ce ziar sau la ce televiziune am putut citi cum vor contribui europarlamentarii români la prioritaaile legislative ale PEa Ce poziaie vor lua în privinaa protecaiei animalelor si în legstura cu reforma vinului (parte din agenda legislativa despre Agricultura), în privinaa nutriaiei si obezitstii (parte din agenda de Sanstate), ce propuneri vor aduce în privinaa modalitaailor de combatere a schimbarilor climatice (parte din agenda de Mediu) sau à propos de masurile de economisire a energiei etc.a

Mi-am dat seama ca, si de data asta, în România ne lipseste contextul – adica o privire de ansamblu, clara, asupra realitstii înconjurstoare, din care sa putem sa observam si locul nostru în ea. Aceasta evaluare concreta a contextului ne ajuta sa ne conturam aelul si sa ne clarificam obiectivele, sa analizam corect marginea noastra de manopera, sa ne numaram aliatii potenaiali si sa intuim obstacole de întâmpinat; bref, o astfel de privire de ansamblu ne da uneltele necesare alcstuirii unei strategii.

Se spune ca România nu are înca o strategie viabila postaderare ai, observând cât de puaina dezbatere de fond am avut pentru europarlamentare, nici nu e de mirare ca suntem pe dinafara. Vag, mi-am amintit ca am citit niste banalitasi de-a dreptul hazlii despre intentiile unora dintre candidaai, declaratii vagi de a promova România, abil strecurate ca advertoriale printre rândurile câtorva ziare importante. Nu numai actorii politici se complac în amatorism, caci nu cunosc dosarele de fond, dar nici societatea civila nu este mai interesata de substanaa. La o întâlnire organizata de cstre Biroul de informare al Parlamentului European în România, la începutul campaniei, pentru a-i familiariza pe reprezentantii ONG-urilor cu temele de fond ce vor fi discutate în Parlamentul European, au venit în sala fix 3 persoane, adica doua în afara de mine…

Toate frustrarile acestea mi-au venit în minte când jurnalista austriaca astepta raspunsul meu. Într-un târziu, în pur stil românesc, am început prin a ma scuza ca m-a prins – si prin mine a „prins” România – înca o data cu temele europene nefacute. „Aaah”, am spus stânjenita, „stisi ca, de fapt, euroalegerile la noi au fost oarecum umbrite de campania pentru votul uninominal”. ai, vorbind, mi-am dat seama ca trebuie sa explic o alta încâlceala penibila dâmboviaeana. Adica, vedesi dumneavoastra, preaedintele României a spus ca doreste sa reformeze clasa politica si a propus un referendum pentru votul uninominal, dar, de fapt, premierul i-o luase deja înainte propunând o lege pe aceeasi tema, dar cu un alt fel de vot, si pe care preaedintele a refuzat sa o semneze…

Ce puteam sa-i spun eu jurnalistei, ceva care sa explice situaaia, sa ne salveze faaa – fara sa fie un neadevar -, dar sa fie suficient de clar ca ea chiar sa înaeleaga!a Puteam eu sa-i spun cât de penibila este aceasta dezbatere între preaedinte si premier, în contextul în care euroalegerile sunt aansa noastra sa dezbatem mai curând ce vor face cei pe care îi trimitem la Bruxelles si care vor fi cartea de vizita a României în Europaa Puteam eu sa-i spun ca tocmai harmalaia acestei dezbateri interne încâlcite arata cât de necesar este sa ne atacam, odata euroalegerile terminate, la chestiunea de fond despre cum reformam politica româneasca – pe fond -, în aaa fel încât oamenii implicasi în ea, fie politicienii, fie analistii, fie societatea civila, sa stie despre ce vorbesc, acasa sau la Bruxellesa Puteam eu sa-i spun ceva din care jurnalista, si ascultstorii ei, sa deduca faptul ca romanii nu numai ca stiu ce vor de la Europa – în afara de bani! -, dar chiar au ceva de contribuit la eaa Ceva care sa convinga despre abilitatea noastra de a contribui la o Europa mai prospera, mai echitabila si mai dreaptaa

M-a întrebat jurnalista, într-un final, dupa ce eu am scaldat-o cu raspunsul la ce asteptam de la Parlamentul European: „Nu rateaza România o aansa în Europaa”.

Mi-a venit sa plâng de ciuda – raspunsul este evident! Din cauza ca facem lucrurile fara sa gândim, am ratat aansa de a-i sensibiliza pe europarlamentarii români la zeci de lucruri mici si mari: la nevoile producstorilor nostri de vin, care risca sa vada impuse reguli care nu îi avantajeaza, din cauza lipsei de dezbateri baietii destepsi din energie continua sa faca bani pe prostia noastra, care nu stim cum sa ne economisim resursele, si multe alte lucruri care, discutate cu cap si în tihna, ar fi contribuit în a ne face viaaa mai buna tuturor – adica noua, europenilor, de aici sau de aiurea!