Dup? tot amarul românesc – vicii ancestrale, putregaiul postceau?ist ?i dih?niile tranzi?iei – adunat aici s?pt?mîna trecut? din cele 39 de partituri care compun De ce m-am întors în România, cartea coordonat? de Sandra Pralong la Polirom, e timpul s? în?elegem ?i magnetismul acestui spa?iu, pentru unii blestemat, pentru al?ii binecuvîntat, în veac.

Crede?i-m?, mai puteam g?si în cartea recent coordonat? de Sandra Pralong (De ce m-am întors în România, Editura Polirom), de care pomeneam aici s?pt?mîna trecut?, înc? o sut? de atari formule ?i amaruri urzicante. Sînt reunite 39 de personalit??i de toate vîrstele, din cele mai diverse domenii, de calibre profesionale diferite, care au p?r?sit, din varii motive, România, acum 60 sau acum 15 ani, ?i care s-au reîntors, definitiv sau vremelnic, din 1990 în 2008, cu convingerea c? nu e totul pierdut, ci totul de (re)cî?tigat. C? fatalismul, mioritismul, manolismul, cîrcoteala sinuciga??, lenea, zeflemeaua, misologia, improviza?ia perpetu? – pe scurt: masochismul nostru endemic – sînt simptome vindecabile. Inacceptabile, dar de în?eles.

Autor: Dan C. Mihailescu Publicat in: Dilema Veche 25 august- 1 septembrie 2010 Dupa tot amarul romanesc – vicii ancestrale, putregaiul postceausist si dihaniile tranzitiei – adunat aici saptamîna trecuta din cele 39 de partituri care compun De ce m-am…

“Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ?ara mea”, ar putea fi motto-ul c?r?ii “De ce m-am întors în România”, publicat? sub editarea Sandrei Pralong la Editura Polirom în vara acestui an.

Cartea este o culegere de texte ?i interviuri, în care 39 de persoane (nu toate personalit??i) explic? de ce s-au întors s? tr?iasc? în România dup? 1990.