Ce scriu « sandrapralong.eu

Ce rol au regulile intr-o societate? Care este diferenta dintre Est si Vest? Ce ar trebui sa ne invete scoala? Sunt cateva dintre subiectele pe care Sandra Pralong le abordeaza in volumul „Cum schimbam mentalitatea? 25 de ani de Romania”, aparut la Editura Polirom.

Sandra Pralong a revenit in Romania in 1989, de la New York, unde era director al saptamanalului Newsweek. In 1990, a pus bazele bazele Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa. In 1994, la Praga, a pus bazele unei agentii de stiri video. In 1998, a devenit consiliera presedintelui Romaniei. In 2000, a creat la Bucuresti Synergy Communications. In 2002 a fost chemata sa conduca departamentul de comunicare regionala a Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare in cele 27 de tari fost comuniste. In 2006 a infiintat propria fundatie, SynergEtica – Impreuna suntem mai buni!.

La Editura Polirom, Sandra Pralong a mai publicat doua volume: „De ce m-am intors in Romania” (2010) si „Mai romani decat romanii? De ce se indragostesc strainii de Romania (2013).

Mai jos sunt fragmente din „Cum schimbam mentalitatea? 25 de ani de Romania” (2014):

Uitati-va doar la lucrurile dupa care tanjim si pentru care plecam in strainatate: calmul, politetea, respectul, statornicia relatiilor si a institutiilor, voia buna. Doar tre dintre consecintele unui astfel de mediu ar schimba profund fata Romaniei: 1. parteneriatul, 2. Increderea si 3. abilitatea de a gestiona riscul.

Intr-o lume in care nu te temi, poti avea parteneri mai curand decat sefi pe care sa-i privesti drept „stapani” sau subalterni transformati in supusi – cand ai relatii de la egal la egal cu ceilalti, nu iti mai trebuie nici protectie, nici sefie.

Parteneriatul e benefic nu doar in afaceri, ci si in alte domenii – nu in ultimul rand in politica. Intre guvernanti si guvernati s-ar tese relatii firesti de conlucrare, democratia ar functiona, alesii ar asculta de alegatori in loc sa se teama de ei, incercand sa-i controleze sau sa-i manipuleze.

Despre reguli

In Romania, tentatia scopului care scuza mijloacele este permanenta. Cati respecta regulile, chiar si atunci cand sunt obligati sa o faca? Si, mai ales, cati le respecta de bunavoie? In tara noastra, mult prea grabita sa ajunga altundeva decat unde este – dar unde? -, primele lucruri calcate in picioare, in graba oarba, sunt tocmai regulile care ar trebui sa ne retina.

Ce este rau in a avea cat mai putine reguli si in a permite fiecaruia sa-si realizeze scopul? Nimic, Iin afar? de faptul ca nu toti pot sa ajunga acolo unde-si doresc, decat daca toti se pun de acord asupra acelorasi reguli. Si daca toti stabilesc impreuna si regulile care permit schimbarea regulilor. Dat fiind ca fiecare are un obiectiv – pe care este liber si indreptatit sa-l urmareasca -, respectarea regulilor comune este singura garantie a fiecaruia ca scopul sau, ca si al celorlalti, se poate realiza.

Scoala romaneasca si falsele presupozitii

– presupozitia nr. 1: „ Scoala transmite cunostinte”. Nu, eu cred ca scoala transmite valori si formeaza caractere, cladeste oameni;

– presupozitia nr. 2: „Procesul de invatare este univoc: de la dascal la elev, adica de la cineva care stie ceva la cineva care primeste, ca si cum ai turna apa intr-un receptacul gol.” Eu cred ca invatarea e o explorare in care dascalul isi acompaniaza elevul;

– presupozitia nr. 3: „Scoala formeaza pentru «piata muncii». Nu, scoala formeaza pentru viata si cetatenie, care, in subsidiar, include piata muncii. […] Comunismul, mai ales la noi, a exacerbat ideea de obedienta transmisa prin intermediul scolii. Respectul fata de autoritatea dascalilor isi are sorgintea in dorinta de a pastra oamenii docili si supusi autoritatii.

Dar scoala in general – si sala de clasa in particular – e un laborator care formeaza pentru viata in societate, si nu doar pentru munca. In clasa se gaseste un microcosmos social, aidoma celui din viata de zi cu zi: oameni din aceeasi generatie, petrecandu-si timpul muncind cot la cot , fiind condusi de oameni din alta generatie si cu alte experiente. Care este raportul de forte intr-o clasa, cat de relevanta este situatia financiara din fundalul fiecarui elev, cat de implicati sunt parintii, cat de democratic este procesul prin care se iau decizii – toate acestea oglindesc interactiunea in societate si formeaza, ca intr-o matrice, comportamentele viitorilor adulti.

Puterea se ia, nu se da

Concentrarea puterii catre varf si corolarul ei, frica de responsabilitate de la baza fac administrarea statului neperformanta. Din punct de vedere managerial, statul roman traieste inca in bezna si ineficienta comuniste. Dar, contrar sistemului partidului unic, unde greseala era sanctionata pe linie de partid, acum pluripartitismul le permite vinovatilor sa scape de represalii prin traseism politic. Chiar si atunci cand cad capete, cum s-a intamplat cu Radu Stroe, „sindromul Ceausescu” va continua sa mineze institutiile din interior.

Pana cand fiecare dintre noi, acolo unde este, nu va prinde curajul sa-i spuna un „NU” raspicat sefului atunci cand acesta greseste si nu va sanctiona prompt orice abatere, indiferent de ordinele primite, chiar si cu riscul de a-si pierde postul, vom ramane lipsiti de puterea necesara pentru a ne transforma tara – si viata.

In anul 25 de la revolutie, poate ca un avion pierdut in munti este sacrificiul de care aveam cu totii nevoie pentru a ne trezi din letargie. Cum le spun mereu tinerilor cu care lucrez, „puterea nu se da, se ia!”, si ii Indemn, in primul rand, sa o ia de la mine!

Diferenta dintre Est si Vest

Intr-un articol mai vechi, Andrei Plesu spunea ca marea diferenta dintre Est si Vest consta in curatenia toaletelor. Intr-un registru complementar, mizeria toaletelor noastre e poate doar o reflectie a ocazionalei mizerii a caracterului nostru. Toaletele se spala ceva mai lesne si mai des – deja o toaleta murdara a devenit o exceptie pe alocuri in Romania -, dar in registrul caracterului pare ca lucrurile stau fix pe dos. Oamenii civilizati devin din ce in ce mai rari In Romania.

Nu vorbesc aici de mari trasaturi de caracter precum onoarea, corectitudinea, verticalitatea, care sunt alta poveste trista – vorbesc pur si simplu de insidioasa nesimtire, un cuvant, in treacat fie spus, intraductibil in alte limbi, pesemne o marca a copyrightului tipic romanesc.

[…] Cea mai buna definitie ar fi ca politetea inseamna sa ii protejezi pe ceilalti in primul rand chiar de tine insuti, ca sa zic asa, sa eviti sa ii incomodezi cu actele tale, cu vorbele tale, cu zgomotele tale, cu mirosurile tale, cu problemele tale, cu parerile tale – pe scurt, cu prezenta ta. Asta suna de-a dreptul halucinant in Romania noastra, in care toti fac eforturi sa le fie cat mai remarcata prezenta, nu cat mai stearsa.

Pentru cine a trait in strainatate, nesimtirea probabil ca este lucrul cu care te acomodezi cel mai greu in Romania. In strainatate nu prezenta ta este cea pe care o fluturi sub nasul celorlalti, ci realizarile tale – este foarte diferit! Acolo, oamenii de mici invata sa se menajeze unii pe altii, sa-si respecte spatiul vital fara intruziune – nu pun muzica tare, nu trec cu viteza pe langa tine, nu-si pierd cumpatul si nu se ratoiesc la tine fara motiv; si daca o fac e din greseala sau intr-un moment de absenta.

8 martie, ziua barbatilor

Barbatii nu au nici un merit ca s-au nascut barbati, asa cum nici femeile nu au vreo vina. Daca discriminezi sau ierarhizezi pe baza unui lucru atat de aleator, pentru car nimeni nu are vreo responsabilitate, atunci inseamna ca orice abuz este posibil si esti capabil sa discriminezi pentru orice. Or, nimeni nu cred ca isi doreste o astfel de lume, atat de nedreapta.

Asadar, le dedic aceasta zi acelor barbati – si cu siguranta sunt deja foarte multi – care vad in iubita, prietena, sotia, sora, mama sau sefa lor acel partener cu care pot dialoga, cu care se pot sfatui si cu care pot impartasi realizarile, dar si munca grea, succesele, dar si schimbul scutecelor, reusita, dar si spalatul vaselor, inspiratia, constructia, dar si aspiratorul…

Acelor barbati care nu sunt intimidati de femeile din ce in ce mai puternice din viata lor, le spun: felicitari, ati facut ca 8 martie sa fie in primul rand ziua voastra! Va multumim!

Mentalitatile nu se schimba. Oare?

Se zice ca mentalitatile nu se schimba, dar cred ca este gresit. Nu e o fatalitate sa fim asa cum suntem; stiu ca putem evolua si altfel – am experimentat transformarea pe propria piele. Am trait in suficiente tari diferite ca sa vad cum fiecare dintre noi este atat „produsul”, cat si „cauza” mediului in care traieste. Suntem cu totii influentati, in bine sau in rau, de ceea ce ne inconjoara, iar ceea ce ne inconjoara, la radul sau, se poate schimba daca noi ne schimbam atitudinea – ne trebuie doar curajul de a o face!

Eleanor Roosevelt spunea: „Nimeni nu poate fi umilit fara consimtamant.”

Pe scurt, m-am intors ca sa repet cat pot de des o idee simpla, insusita in strainatate, si anume ca singura noastra libertate adevarata este de a alege atitudinea cu care privim viata si ca aceasta nu este fatal conditionata de trecut. Odata ce intelegem, cu totii, lucrul acesta, nimic nu ne va mai opri sa ne cream – individual si colectiv – viata pe care o dorim In Romania.

Sa ai ochi pentru frumos

Am invitat asadar 45 de straini, care au ales sa traiasca in Romania, sa povesteasca cum si de ce s-au instalat aici, la noi in tara. Acestia nu sunt traditionalii „expati” veniti cu treaba – si, chiar daca unii dintre ei au fost trimisi initial de cate o multinationala, cu totii povestesc de ce au ramas in tara dupa ce si-au terminat mandatul. Fiecare dintre ei sta acum la noi „de voie”, nu de nevoie… Avand nu doar tara lor, ci intreaga lume la picioare, acesti oameni au decis totusi sa se stabileasca in Romania – de ce?

Raspunsurile lor par surprinzatoare poate mai ales prin relativa lor asemanare: pe scurt, motivul principal pentru care majoritatea acestor oameni traiesc la noi este ca ei vad FRUMOSUL. Pe cand noi vedem mai degraba ce este urat si rau, ei vad tot ceea ce noi nesocotim: frumosul din sufletele noastre de romani, dar si frumusetea lumii noastre, nealterate inca. E un „frumos” pe care nu-l putem percepe, deoarece zgomotul si isteria constante din spatiul public ni-l ascund.

Ceea ce noi adesea desconsideram sau lucrurile pe care le luam ca de la sine intelese (prietenia, generozitatea, caldura sufleteasca, ospitalitatea, lumea rurala, traditiile populare, simplitatea vietii autentice, ba chiar si capitele de fan sau existenta a patru anotimpuri distincte) pentru acesti calatori aciuiti printre noi reprezinta surse de permanenta incantare.

* Intertitlurile apartin redactiei.

Foto: mirror.co.uk

Sursa: http://www.ziarulmetropolis.ro/romanii-si-mentalitatea-postrevolutie-ce-e-de-schimbat/

Categorie: Blog