November « 2012 « sandrapralong.eu

Sandra Pralong vs Crin Antonescu – România ideală vs România reală

Posted on November 4, 2012 by Sandra Pralong

Am fost deranjat de un recent articol publicat în Evenimentul Zilei, în care se scria:

Pentru a fi sigur c? nu se va întâmpla ca la alegerile din 2008, când a câ?tigat mandatul la redistribuire, Crin Antonescu a ales un colegiu sigur de senator din sectorul 3, contracandidatul ARD fiind, cel mai probabil, Sandra Pralong(PN?CD)
(www.evz.ro).

Un comentariu pe blogul europarlamentarului PDL Cristian Preda mergea ?i mai departe:

Avem prima dovada clar? a blatului pe care ARD îl face cu USL: înlocuirea pe colegiul 5, Senat, Bucure?ti, a lui Viorel Cataram?, care avea ?anse mari s? îl ‘bat?’ pe Antonescu, cu un noname – Sandra Pralong, pus? doar ca s? piard? ?i s? îl lase pe Antonescu s? intre în Senat.
(cristianpreda.ro)

Sandra Pralong este o românc? de tip occidental – o rara avis în România – ?i o poten?ial? candidat? la pre?edin?ie

Am s? comentez mai întâi ignoran?a profund? ce transpare din ambele texte. În primul rând, modul de scrutin – vot în colegii uninominale, reprezentare propor?ional? pe ansamblu – face ca doar candida?ii care ob?in majoritatea voturilor în colegiul lor s? fie siguri de alegere.

Candida?ii USL, alian?? care este creditat? cu circa 50% dintre inten?iile de vot, se vor clasa probabil pe primul loc în majoritatea colegiilor, dar unii dintre cei care nu dep??esc 50% +1 vot din sufragiile exprimate nu vor deveni parlamentari, în locul lor fiind ale?i candida?i clasa?i pe locul 2 (în majoritatea cazurilor ARD) sau locul 3 (în majoritatea cazurilor PPDD), partide creditate de sondaje, al?turi de UDMR, cu peste 5% din inten?iile de vot, ceea ce le asigur? reprezentare parlamentar? .

Apoi, compararea situa?iei lui Crin Antonescu din 2008, când era candidatul unui partid (PNL) situat pe locul al treilea cu 18% din voturi, cu cea actual?, când e candidatul unei alian?e care conduce deta?at în sondaje este absurd?.

În fine, nu v?d nimic nelegitim în asigurarea sau maximizarea ?anselor alegerii unor lideri ai partidelor ce intr? în competi?ie, asta nu se întâmpl? doar în România.

Mai deranjant? îns? mi se pare minimalizarea unei candidate ca Sandra Pralong. Din punctul meu de vedere, ea reprezint? tipul de român care ar trebui s? fie prezent în via?a public?: inteligent?, competent?, eficace, expresiv?, aflat? la antipodul marii majorit??i a politicienilor din România.

Crescut? ?i educat? în Occident, Sandra Pralong a fost una dintre pu?inele persoane din Diaspor? care s-au întors în România ?i au r?mas pentru a-?i aduce contribu?ia la prop??irea ??rii lor de ba?tin?.

N-am s? parcurg prestigiosul CV al Sandrei, cine dore?te îl poate g?si aici, am s? spun doar c? am cunoscut-o în 1990 când a revenit în ?ar? ?i a pus pe picioare filiala din România a Funda?iei Soros.

Am fost impresionat de prezen?a ei, total neobi?nuit?, cel pu?in la acea vreme, a unui român de tip occidental.

Aveam s-o rev?d în 1999, pe când era consilier? a pre?edintelui Emil Constantinescu.

În pofida tuturor vicisitudinilor, Sandra nu s-a descurajat ?i a continuat s? lupte pentru ca România s? devin? o real? democra?ie.

A editat volumul “De ce m-am întors în România”, o culegere de texte scrise de oameni reveni?i din Diaspor?, pe care l-am recenzat acum doi ani aici.

Acum, se vede pus? în situa?ia de a intra în competi?ia electoral? împotriva unui personaj celebru al politicii din România, care pentru dou? luni a fost pre?edinte interimar al ??rii.

Este o confruntare simbolic?: de o parte Crin Antonescu, o imagine perfect? a României reale – grandomanie, vulgaritate, spirit gregar, na?ionalism pernicios, incompeten??, demagogie, de cealalt? parte, Sandra Pralong, modestie, integritate, decen??, patriotism firesc, naturale?e, competen??. Din punctul meu de vedere, o poten?ial? candidat? la pre?edin?ia României.

Fire?te c? e o confruntare inegal?, primul candidat având în spatele s?u ma?ina de propagand? a USL ?i o notorietate câ?tigat? mai ales pe timpul crizei politice legate de tentativa de demitere a pre?edintelui Traian B?sescu.

În fond, românii, în marea lor majoritate nici n-o merit? pe Sandra Pralong, ei au nevoie de Crin Antonescu sau de Viorel Cataram?, azi în PNL, mâine dorind s? candideze împotriva fostului s?u partid, Gigi Becali, Dan Diaconescu, Sorin Ro?ca St?nescu, Gabriela Vrânceanu Firea, Hunor Kelemen, Dan Voiculescu, Roberta Anastase, Elena Udrea, Iulian Urban ?i al?ii ca ei care ?-au adus contribu?ia în ultimii 23 de ani la pl?m?direa unei vie?i politice ?i publice de nivelul ligii a patra europene.

Politicienii români sunt a?a cum sunt, dar nici cei care-i aleg cu regularitate (?i aici se includ ?i jurnali?tii) nu sunt diferi?i. N-am niciun dubiu c? Crin Antonescu va câ?tiga f?r? probleme mandatul de senator în confruntarea cu Sandra Pralong, dac? cumva cei doi vor fi contracandida?i în acela?i colegiu electoral (pentru c?, potrivit ultimelor ?tiri, Crin Antonescu ar fi decis s? nu mai candideze în Bucure?ti ci în jude?ul Teleorman). ?i din aceast? cauz? aleg?torii din România nu au niciun drept s? se lamenteze. Le place s? se complac? în situa?ia actual?.

Categorie: Blog

Sandra vs. Crin. Poate şi la Preşedinţie? Despre şansele unei candidate la Cotroceni

Posted on November 4, 2012 by Sandra Pralong

Surse din cadrul Alianţei România Dreaptă au menţionat că Sandra Pralong “este o variantă de candidat luată în calcul pentru colegiul 5 Senat”, unde ar urma să candideze Crin Antonescu. În noua ediţie a revistei FP România, care a iniţiat o conversaţie despre şansele unei candidate la Cotroceni, Sandra Pralong explică de ce o preşedintă ar putea primeni politica internă.

Extras din interviul publicat în noua ediţie FP România. Notă: Interviul a fost realizat în luna august (când nu se punea problema acestei candidaturi), alături de alte discuţii pe această temă, cu universitare sau femei de afaceri. FP va continua campania Preşedinta României, cu alte voci.

Credeţi că o doamnă la Cotroceni ar conduce mai înţelept decât bărbaţii?

Sandra Pralong: Cu siguranţă mai înţelept decât cei care au condus până acum. Glumesc! Dar cred că societatea română încă n-a înţeles că viaţa este despre cooperare mai mult decât despre competiţie – şi că, undeva, paradigma comunistă este despre unicitatea adevărului, despre controlul puterii, despre toate lucrurile astea care nu mai sunt valabile într-o lume democratică. De ce e utilă democraţia? Democraţia nu e utilă ca să te scoli tu să mă pun eu, democraţia este ca amândoi să avem loc şi să dialogăm acolo unde avem păreri diferite. Lucrul acesta nu s-a înţeles încă în România, nu s-a înţeles de către bărbaţii noştri… în fine, nu ştiu dacă avem bărbaţi de stat. De către oamenii la putere. (…)

Ce credeţi că ar schimba, concret, la Preşedinţie perspectiva feminină despre care vorbiţi?

În primul rând, cooperarea implică acceptarea diferenţelor, pentru că nu poţi să cooperezi dacă excluzi diferenţa. Fără această înţelegere nu poate să funcţioneze un stat, o organizaţie, o întreprindere – nimic. Viziunea care încurajează cooperarea se transmite prin consultare, prin abilitatea de a urmări ca toate punctele de vedere să se exprime, ca soluţiile să poată să vină din confruntarea de idei şi nu din impunerea lor. Cum ar putea, la nivel de ţară, cooperarea să se traducă de la preşedenţie la ministere şi la restul societăţii? Pârghiile sunt interesante, pentru că în Constituţia românească rolul Preşedintelui este mai curând unul extern sau de apărare, nu unul intern. Dar poţi face foarte multe tocmai pentru că eşti un mediator între puterile statului, şi între stat şi societate. Poţi face foarte multe ca acolo unde interesele partinice ar vrea competiţie tu să fii cel care aduni diferiţii competitori şi găseşti consensul sau oferi spaţiul în care să se creeze, să se asculte poziţiile diferite şi să se aleagă cea mai bună poziţie comună, pe care toată lumea să o poată accepta. Această viziune nu e uşor de tradus prin instrumentele pe care le are la dispoziţie, din punct de vedere constituţional, Preşedintele în România. Cred că trebuie lucrat mult cu instrumente create ad-hoc, gen comisii prezidenţiale, instanţe în care, fie la nivel politic, fie la nivel de experţi, oameni din tot spectrul societăţii, de toate culorile politice şi de toate credinţele şi opiniile să poată să ofere – şi să li se ofere posibilitatea de a participa.

Dar mai e un rol important. Chiar dacă preşedintele nu are gestiunea afacerilor curente, are, totuşi, gestiunea tonului, a culturii organizaţionale, ca să zic aşa, a paradigmei culturale în care trăieşte o ţară. Pentru că vocea Preşedintelui este creatoare de valori – orice discurs, orice ieşire în public, orice mişcare a preşedintelui poate imprima un set de valori, un set de idealuri sau un ideal, o viziune despre comportament individual, dar şi colectiv, despre aspiraţiile pe care le are şi pe care ar trebui să le aibă o societate. În afară de ocaziile în care face lucrul ăsta formal, în discurs, Preşedintele transmite lucrul acesta, care este esenţial, prin tot ce face. Acest har, de a transmite mesajul despre ce este o viaţă bună şi ce îţi doreşti să fie o viaţă bună în ţara respectivă, este cel mai important apanaj al preşedintelui. Şi cel care este, de fapt, inefabil, dar care contează atât de mult. (…)

Din ce descrieţi, Preşedintele, sau Preşedinta, are posibilitatea să stabilească o viziune, o strategie, chiar o foaie de parcurs pentru nişte ani îndepărtaţi, şi să creeze consens în jurul lor. Tocmai ce ne lipseşte…

Absolut. Şi fără de asta nu se poate funcţiona. Am să dau un singur exemplu. Când am ajuns la Cotroceni, în ’98, cu mandatul de a mă ocupa de românii de pretutindeni şi de comunicare internaţională, în a doua, a treia zi, foarte repede, am vrut să-i adun la aceeaşi masă pe toţi cei care lucrează în instituţiile statului pe acea temă – de la Parlament, comisiile de politică externă, de la guvern, exista deja Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, de la Ministerul Muncii, pentru că se punea problema pensiilor, de la Ministerul Educaţiei, pentru diplome, de la Radio, Televiziune… Am adunat 11 instituţii, 40 de oameni. Pentru majoritatea era prima dată când se vedeau – şi erau PNŢ-işti, PNL-işti, PDSR-işti, UDMR-işti, toate culorile politice şi toate soiurile. Pentru mine a fost şocant că oameni ca ei munceau fiecare pe felia lor, foarte competent, fără îndoială, dar erau ca în nişte silozuri, nu exista comunicare, nu exista un spaţiu în care ei să creeze ceva împreună – şi pentru asta preşedinţia este unealta ideală. (…)

Ce calităţi intrinseci ar trebui să aibă o candidată la Preşedinţie?

Contează foarte mult caracterul: dacă eşti vindicativ sau dacă eşti cooperant, dacă eşti optimist, şi vezi întotdeauna partea plină a paharului, sau eşti negativist şi critic, şi vezi întâi partea goală. E important pentru orice lider – pentru că vorbim de un profil de lider -, să încurajeze, să motiveze, să se pună în slujba şi nu doar în fruntea unor oameni, fie ei anonimi, mulţi, fie foarte concreţi. Şi contează foarte mult atitudinea faţă de greşeală: noi avem o mare problemă, în sistemul nostru educaţional, noi vânăm greşeala, care nu e văzută ca ceva care te ajută să progresezi, ci ceva pentru care eşti taxat şi eliminat. În fapt, toată viaţa e o serie de rateuri şi reîncercări, şi reîncercări… Deci trebuie schimbată nu doar cultura politică, dar atitudinea contează foarte mult. Aşa că, îţi trebuie har, dar şi conştiinţă şi atitudine.

O calitate despre care nu vorbim deloc, care e foarte trivială, dar extrem de importantă: trebuie să iubească oamenii. Să-i iubească cu pasiune, să îi vrea înfloriţi, să vrea să-i vadă transformaţi, asta este ceea ce mi-aş dori de la un preşedinte. Şi să îi vadă în frumuseţea diversităţii lor. Să îi ajute să îşi potenţeze tot ce au, toate calităţile, şi să-şi minimizeze defectele. Asta e despre oameni şi e despre mediu: trebuie să facem din România un astfel de mediu, în care oamenii să îşi poată dezvolta cât mai mult tot potenţialul şi am zbârnâi.

Articol apãrut in ediţia online din Adevãrul, 27 octombrie 2012

Categorie: Blog

Din barca lui Emil Constantinescu în lotca lui Traian Băsescu. Cine îl concurează pe Crin Antonescu pe 9 decembrie

Posted on November 4, 2012 by Sandra Pralong

Crin Antonescu va avea drept contracandidat persoana care a condus filiala Fundaţiei Soros în România. Numele lui Cataramă a fost un balon de săpun servit naivilor din presă ca să „producă ştiri”.

Din barca lui Constantinescu în cea a lui Băsescu

Conducerea ARD, adică a PDL, pentru că liderii sateliţilor nu contează, a stabilit candidatul care să-l concureze pe Crin Antonescu. Alesul, de fapt aleasa, este Sandra Pralong. Ea este cunoscută în general în calitatea de fost consilier al preşedintelui Emil Constantinescu. La Palatul Cotroceni, spre sfârşitul anilor ’90, Pralong s-a ocupat de departamentul românilor de pretutindeni. Contracandidata liderului liberal este cea care a condus imediat după revoluţie prima variantă a Fundaţiei Soros din România, dar a trăit mai mult în stăinătate decât în România, unde a revenit în 2011 şi a devenit o suporteră a lui Traian Băsescu. De altfel, cel puţin aşa reiese dintr-un interviu din „Foreign Policy”, preluat de „fratele mai mare”, „Adevărul”, Sandra Pralong este testată pe 9 decembrie şi pentru o eventuală candidatură la Preşedinţie, în calitate de urmaşă a lui Traian Băsescu.

Totuşi, contrapunerea Sandrei Pralong lui Crin Antonescu intră tot în categoria glumelor bune, fosta consilieră a lui Emil Constantinescu fiind o ilustră necunoscută pentru marele public.

În SUA nu ar fi spus aşa ceva

Evident, candidatura Sandrei Pralong a fost pregătită mai din timp. Şi unde oare se putea mai bine decât la B1 TV. În ziua lansării candidaţilor USL, ea a fost invitată în calitate de „analist” în studioul televiziunii cotroceniste. Şi a spus o enormitate cât Casa Poporului. Ea a comparat manifestarea de pe Naţional Arena cu adunările populare organizate în timpul dictatorului nord-coreean Kim Ir-sen. Şi a mai criticat şi aducerea susţinătorilor cu autobuze. Suntem convinşi că, în SUA, Sandra Pralong nu ar fi catalogat astfel manifestările electorale organizate de stadioane mult mai mari decât Naţional Arena, pentru că, în ultimă instanţă, lansarea candidaţilor USL s-a vrut a fi o copie a lansărilor electorale de tip american. De ce a făcut Sandra Pralong comparaţia cu manifestările din RPD Coreeană nu este un mister. Pentru că aşa apărea în caietul cu mesaje ale comunicatorilor PDL. De menţionat că şi unii lideri proeminenţi ai PDL au făcut comparaţii similare. Oricum, prin ceea ce a declarat la B1 TV, Sandra Pralong a făcut un mare deserviciu Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice, pe care o conduce din decembrie 2011.

Balonul de săpun numit „Cataramă”

Toată lumea se întreabă ce a fost cu „anunţul” candidaturii lui Viorel Cataramă şi cu „plasarea” lui drept oponent al lui Crin Antonescu. Nimic nu-l recomanda pe Cataramă drept contracandidat al liderului PDL. În urmă cu doi ani, când a încercat să-l concureze pe Antonescu la şefia PNL, a suferit un eşec fără drept de apel, iar în 2000 – când mai era încă într-o relativă vogă – a luat doar 100 (una sută) de voturi în bătălia pentru Primăria Generală a Capitalei sub culorile unui partid al pensionarilor.

„Candidatura lui Cataramă” a făcut parte din „informaţiile” livrate presei de către strategii PDL, pentru ca naivii din media să producă „ştiri” şi să mai fie acoperită o părticică din spaţiul mediatic.

Articol de Lucian Gheorghiu apãrut in ediţia online din Cotidianul, Sâmbãtã, 27 octombrie 2012

Categorie: Blog